irod.ro

Dacă nu urmăriți fotbalul românesc, ar trebui. De ce? Păi ca să vedeți o oglindă a societății. Joi, 31 august, ultimele două echipe cu șanse de calificare în cea mai slab cotată competiție fotbalistică europeană (Conference League), Viitorul/Farul Constanța (campioana româniei și echipa patronată de ditamai regele Hagi) și Sepsi Sfântu Gheorghe (patronată de un afacerist regional, „puiul de dac” Laszlo Dioszegi) au fost eliminate. Ambele de către echipe la prima vedere slabe (HJK Helsinki și Bodo/Glimt) sau slabe după presa românească de profil, alde gsp.ro sau prosport.ro. După eliminare, toți cu gura, toți dezamăgiți, toți știau ca suntem slabi de fapt, urmând parcă proverbele clasice, arătându-se viteji după război.
Treaba e mai simplă decât pare, pentru că în românia, presa sportivă înseamnă dar nu se rezumă la: Becali, gagici de fotbaliști dezbrăcate, cuplăraie de-ale pipițelor cu fotbaliști, tatuajele noi ale fotbaliștilor, ce mașini conduc prostălăii, Becali din nou, caterincă, alde Anamaria Prodan (clientă săptămânală a ziarelor de scandal locale), cancanuri, proslăvirea lui Hagi și supraevaluarea performanțelor echipei sale. E inutil de spus că alte sporturi la care românii au fost și încă mai sunt foarte buni – tenisul de masă, handbal fete, canotaj, înot, haltere, scrimă, lupte, judo, tenis de câmp – primesc zero acoperire în presa centrală, chiar dacă sportivii au rezultate extraordinare la nivel mondial. Articolele din presă sunt foarte rare și expeditive atunci când aceștia fac performanță internațională și lipsesc cu desăvârșire atunci când se desfășoare competiții interne.
Presa sportivă nu doar dă speranțe deșarte oamenilor, supralicitând niște gloabe din fotbalul mioritic, dar de-a dreptul îi minte pe față cu rebuturi fotbalistice comparabile cu echipele din ligile de fotbal ale prietenilor noștri (pe care îi respectăm și îi salutăm!) turkmeni sau tadjici. Lumea nu face legătura între subiectele presei sportive românești și falimentul fotbalului în special și a altor sporturi românești în general.
Revenind la fotbal, federația română e condusă de mister Burleanu, care nu a reușit să ducă echipa româniei la un campionat mondial încă, deși e șăf de mulți ani iar liga profesionistă de dom Gino, ăla cu fiul condamnat pentru omor.
Zero performanță, cancanuri, pariuri sportive, becali, câteva din ingredientele perfecte pentru o ciorbă rece la suprapreț, servită în scârbă la o dugheană de fițe din capitală de către un chelner sictirit numit presă de sport, ciorbă numită pompos fotbal românesc. Poftă bună!

Sursa foto.