
Văd site-ul unuia cu nume de țară comunistă, scria acolo are experiență de 15 ani în nu știu ce domeniu, neinteresant. 15 ani e mult timp de trăit și mai mult de lucrat.
Dar, întreb și eu, ca un neblogger de ne-15 ani: vechimea în muncă înseamnă întotdeauna experiență? Adică te califică mulțimea aia de ore, zile și ani de venit la muncă în orice domeniu ca să fii experimentat? În ce măsură de experimentat?
Există medici care sunt aproape de pensie și tot au fost catalogați drept măcelari, există o mulțime de scriitori care în cariera lor au scris pagini cât pentru 3 biblii, toate bune de aprins focul…Exemplele pot continua pe orice câmp, în orice direcție, pentru orice vârstă. Putem deci echivala experiența cu vechimea?
Mai întindem puțin elasticul praștiei, cât să putem să ne plesnim singuri peste degete: daca ești bătrân, ești automat bun de ascultat și de dat sfaturi stând în botă? Ești demn de luat în seamă sau ești prost de-ți curge scuipat din gură și se uită alții mai proști la tine? Care-i granița între experimentat și bătrân sau pensionar?
După părerea mea, în multe cazuri spunem total pe dos: om cu experiență în loc de pensionar ramolit și senil, un bun practician în loc de doctor lăudat de alți colegi apropiați fără să fi vindecat mulți pacienți de-ai lui și tot așa.
Cred că cei care chiar sunt experimentați în domeniul lor chiar ies în evidența prin calitate, sunt recunoscuți la un nivel mult mai inalt, internațional, acolo unde e cazul, sunt profesioniști adevărați prin rezultatul muncii lor, sunt dacă nu campioni, jucători decisivi cu rezultate constante, bune, sunt mecanicii auto care chiar repară cele mai complicate defecțiuni, sunt oameni care nu trebuie să-și facă reclamă, insăși munca lor fiind cea mai buna reclamă.
Respectul față de „înaintași” nu e totuna cu „experiența” și, în orice caz, curtoazia nu ține loc de impostură și amatorism întins pe decenii.
Lasă un comentariu