
Iată-ne dragi prieteni (puțini dar loiali) din nou la hârtiuța cea de toate săptămânile, această broșură de agenție clandestină de turism exotic. Vă propunem astăzi o destinație de țărani, pentru țărani: Asturias. Regiune autonomă în Nordul Spaniei, cu un dialect asturian foarte neaoș, mândrie locală ce rivalizează cu a bascilor, peisaje magnifice și miliarde de tone de cidru și brânzeturi. Regiunea, cu capitala la Oviedo, este unul dintre polii cidrului natural de mere în Spania, poziție fruntașă alături de regiunile aproape vecine Navarra și Țara Bascilor. Cidrul natural (Sidra) este un element central în istoria Asturiasului, fiind unul din produsele emblematice ale acesteia, este deosebit față de un cidru clasic prin faptul că se îmbuteliază fără gaz. Astfel, servirea băuturii este un adevărat spectacol în Asturias, pentru că acele bule de gaz specifice cidrului sunt date de turnarea în pahar a băuturii de la o înălțime considerabilă, de obicei efectuată de chelneri și asturieni îndemânatici deopotrivă este un mic spectacol. Procedeul, efectuat de un tălâmb neîndemânatic duce, evident, la a gusta un jeg de băutură, cu nici un gust, și, la o experiență total eșuată, cam ca la faza cu mâncatul de pește fugu pregătit de bucătari neautorizați. Servit de cine trebuie, cidrul asturian este extraordinar!, gustul unic și proaspăt de mere îmbiindu-te să vizitezi Asturias-ul iar și iar. De asemenea, nu mai puțin de 42 de feluri de brânzeturi artizanale există în Asturias, varietăți produse din lapte de vacă sau de capră sau chiar amestecuri. Faimoasa brânză Cabrales este un produs de origine asturiană. Tărâmul ăsta de poveste a fost cândva locuit de celți, astfel că influențele celtice încă se simt în cultura asturiană. Oamenii de acolo parcă aduc oarecum cu celții, au moștenit parcă și o dragoste aparte pentru natură, pe lângă un extraordinar respect și o grijă deosebită față de copac și piatră. Codru frate cu asturianu’ poate fi o vorbă standard, regiunea fiind străbătută de cordiliera cantabrică de la est la vest. Parcurile naționale cum ar fi Picos de Europa sunt destinații extraordinare care nu trebuie să lipsească din circuitul oricărui turist. Mușcând cu poftă din cârnații asturieni și mai băgând la maț o porție de fasole (mâncarea emblematică asturiană), puteți să bateți munții, mânăstirile (Covadonga) și orașele liniștite și extrem de curate, Oviedo – la munte, sau Avilés și Gijón (sau Xixón în limba asturiană) – la ocean. Subliniez în mod special Gijón și Oviedo, două orașe rivale, diferite ca așezare geografică și atmosferă, dar grozave din punctul meu de vedere. Ambele sunt pline de istorie, clădiri extraordinare și cu o vibrație extraordinară. Fără nici un dubiu, aceste orașe dau clasă multor aglomerări europene mainstream. Cu o infrastructură ce ridiculizează 90% din regiunile europene, vreme potrivită pentru concedii atât iarna cât și vara, Asturias e o destinație extraordinară pentru un concediu, singur sau în familie, cu sau fără copii. Din românia se poate zbura către Madrid și din buza aeroportului Barajas poți lua autocarul direct spre Gijón. Evident, Închiriatul unei mașini poate să fie o soluție la fel de potrivită. Trenurile sunt de asemenea o variantă foarte bună de transport în zonă. Fasole, cârnați, brânzeturi și cidru de mere, munți înzăpeziți sau plajă, unii dintre cei mai cool oameni pe care i-am întâlnit vreodată, regiunea asta le are pe toate! Drum bun!
Sursa foto.
Lasă un comentariu