irod.ro

După cum nu știți, în vestita enclavă (pentru cine urmărea știrile prin anii 90) Nagorno Karabah azerii au atacat scurt și decisiv și-așa leșinații separatiști armeni din Stepanakert și de aiurea. Bilanț de peste 200 de morți și nenumărați răniți, între care, evident, copii și oameni nevinovați.

Scurta istorie a conflictului este similară cu a regiunii Kosovo, doar că în Karabahul montan, regiune de pe teritoriul Azerbaijanului, locuiesc în majoritate armeni. După primul război (88-94), separatiștii armenii au preluat controlul regiunii, au proclamat republica separatistă Arțah, cu capitala la Stepanakert. Războiul a făcut zeci de mii de victime, crimele și epurările etnice între azerii musulmani și armenii creștini fiind la ordinea zilei.

Părțile se acuză și acum de genocid, chestiunea fiind de extremă importanță în părțile alea de lume. În 2020, azerii, mult mai bine pregătiți și sustinuți de turcii piticului Erdogan, îi smotocesc bine pe armenii ajutați (doar din gură) de ruși, reintegrează o parte importantă din teritoriul separatist Arțah în țara mumă. Stepanakertul se confruntă cu o blocadă (drumul pe coridorul Lacin, singura legătură viabilă între Armenia și Nagorno Karabah) este ocupat de serviciile secrete și armata azeră, deghizați în militanți pentru mediu.

Slăbiți, bolnavi, înfometați și fără resurse, armenii sunt atacați în 19 septembrie și depun armele în 24 de ore. Forța rusă de menținere a păcii, stabilită în 2020 după conflictul de câteva săptămâni, nu se implică în conflict, nereușind să spargă blocada din Lacin nici înainte, lăsând o populație armeană din Stepanakert flămândă și fără medicamente și alte bunuri esențiale unui trai cât de cât decent încă din decembrie 2022.
Bomboana de pe coliva armenilor este exodul zecilor de mii de armeni din Arțah care se îndreaptă spre Armenia, de teama unor noi epurări etnice după reintegrarea regiunii în Azerbaijan.

Armenia, mizând zeci de ani pe aliatul nr. 1 al lor, Rusia, a pariat și a pierdut, Ivan fiind și beat și bătut și căzut în șanțurile ucrainene de ceva timp, interval în care, mult mai nebăutorii de alcool, musulmanii azeri și-au văzut de treabă și par să fi tranșat problema separatistă cel puțin pentru o perioadă. Armenia, bătută și abandonată nu are prea multe șanse decât să se intoarcă spre UE. Tu (ca Armenie), care ai uitat de sora mai mare Uniunea și te-ai înhăitat cu vecinul Ivan, bețivul satului, care deși te-a ajutat când era mai tânăr ca să-l bați pe Ahmed de peste drum, te întorci spășită spre sora aia bogată și care stă departe în Vest, dar care îți trimite dulciuri de sărbători și te sună de ziua ta să-ți spună La mulți ani. Ivan a îmbătrânit, ia bătaie și el și de la alții și de la soartă, iar Ahmed încă te agasează zilnic.

E de văzut dacă sora ta mai mare îți răspunde la telefon și te scoate din necaz, cât să nu-ți moară copii de foame și să poți să-ți plătești factura la curent. Pentru că bani de cumpărat topor și pușcă sunt slabe șanse să primești, cât timp verișorul mai milog și mai apropiat (din Ucraina) este răsfățat cu de toate (și cu dulciuri și cu topoare).
De urmărit în viitor această situație de peste tot mai neagra Mare Neagră.

Sursa foto.
Resurse pe subiect: 1, 2.