Preșădintele Guvernului, Colac, declară chestii și i se pare că e șantajat de cei din industria jocurilor de noroc. Mai apoi, tot domnu’ Colac, cere „Statului român” să intervină și să studieze dacă chiar e un șantaj sau ce este mai exact.
Adicătelea ditamai premierul Statului (L’État c’est moi), cere Statului să verifice dacă Statul e șantajat de ceata lui Pițigoi reprezentată de mafioții, ăăă pardon, afaceriștii din domeniul jocurilor de noroc.
Nu știu dacă la asemenea declarații și evenimente ar trebui să râdem, să plângem sau, mai exact, cum anume să reacționăm.
Dar oare, nu știu, mă întreb, ca premier, nu ai direct la dispoziție proprie și personală un întreg aparat de informații, specialiști în spionaj, militari, stsiști, copchii cu ochi albaștri, gabori, mascați, dungați, colorați, cât să faci pe oricine (respectând legea) din țara asta să declare cu lux de amănunte și ce a mâncat acum 3 ani, două luni și 4 zile? De unde și până unde niște unii, oricine ar fi, își pot permite bășcălia asta la adresa celui de-al patrulea om al țării și, mai ales, cum de nu sunt deja târâți de plete și petrecuți cu șuturi spre o celulă de arest pentru continuarea cercetărilor? Sau, cum de, păcăliciul ăsta (se) declară în presă cu nevinovăție copilărească șantajat de niște indivizi? Pe sistemul „valeu, săriț’, mă șantajează mișeii!”
Tot mai mult cred că politica românească seamănă izbitor cu un episod de desene animate, nu știu care anume, din serii precum cei trei purceluși, lolek și bolek, cow and chicken sau curaj, câinele laș.
Cum zice americanu’, gizăs craist!
Sursa foto.
Tot pe același subiect.
irod.ro 
Lasă un comentariu