
După cum ați aflat poate, societatea comercială Hamas, cu sediul social în Fâșia Gaza, a început să tragă cu rachete în Israel, cu miile, după unele surse de media. Apoi, intrând peste stăpânirea israeliană, au început să omoare lume la liber, să ia ostatici, să ucidă oameni adunați la un festival de muzică în apropierea frontierei Gaza-Israel.
Trecem iute peste faptul că deștepții și frumoșii cu ochi albaștri au fost total surprinși, depășiți și fără nici un indiciu despre ce li s-a copt în ultima perioadă, Mossadul probabil și acum dormind în bocanci, observăm că luptele sunt crâncene și aduc doar moarte în partea aceea de lume. Nu era parcă destul ce se întâmplă la vecinii ucraineni, problemele din Siria, Sudan, Africa de Vest sau Yemen, iată că arabii și evreii nu se lasă mai prejos când vine vorba de războaie și moarte. Probabil până la finalul anului, ambele părți ale conflictului chiar vor să tranșeze lupta și să iasă câștigători pe 2023.
Cu tristețe mai observăm că lumea, români sau alții, au găsit de cuviință să justifice atacurile criminale arăbești, după raționamente de forma „evreii au început primii”, „așa le trebuie la jidani” și alte exemple ce arată IQ-ul de râmă al unora care se vor a fi cetățeni cu drepturi în UE, dar care aduc tot mai mult cu mentalități în vogă acum sute de ani, cu vârfuri notabile pe vremea NSDAP-ului. Justificarea atacurilor Hamas și susținerea lor sau a altor agresiuni aducătoare de moarte (cazul Rusiei) este nu doar condamnabilă ci și demnă de cel mai înalt dispreț, asta într-o lume normală. Dar, în lumea în care trăim, crime de acest gen sunt pentru unii ca o plimbare în parc, ca o înghețată gustoasă pe timp de vară, un alt fapt divers între 10 clipuri de tik-tok. Bagatelizarea crimelor și a războiului scoate din arătările care își spun oameni cele mai groaznice comportamente, pe care până și animalele sunt incapabile să le reproducă.
Dar, spre deosebire de Ucraina, țară săracă și coruptă, demnă de toată mila și suportul nostru al tuturor, Israelul este o țară plină de bani, cu un pretin de cel mai mare rang (SUA) și cu o armată și un arsenal monstruoase nu doar în comparație cu adversarii de azi, ci și cu alte țări de top din lume. Sper ca ceea ce va urma să nu mire prea multă lume, în momentul în care israelienii, deja foarte neiubitori de arabi, vor da cu jdemii de rachete în capul ăstora din urmă, fără discriminare, așa cum și adversarii au făcut începând din 7 octombrie.
Din punctul de vedere al Hamasului și a întregii suflări palestiniene, vom asista în perioada următoare la o situație similară cu sintagma „luați-l de pe mine că-l omor” sau, și mai la obiect, „i-am bătut de s-au căcat pe noi”. Valul de violență nu numai că nu se va opri degrabă, ci va continua probabil până israelienii vor transpira de câte bombe vor arunca în teritoriile locuite de arabi.
După noi, orice urmă de crimă, violență și încurajare a lor este regretabilă și ar trebui ca toți să tragem nădejde că pacea și colaborarea să fie prioritatea numărul unu în rezolvarea oricărei probleme, peste tot în lume. Dar cum sigur-sigur lumea nu va ține cont de părerea unui nimeni, probabil că toți își vor vedea în continuare de trasul cotidian cu rachete, în acele locuri unde această activitate este mai des întâlnită ca mersul pe bicicletă, deja de multă vreme.
Putem doar să ghicim că deși Israelul va ieși puțin smotocit din toată situația, cele mai multe daune le vor încasa cei din partea pro-Hamas. E totuși de sperat ca meciurile de pe tărâmul asiatic să se încheie ceva mai repede decât cel din Europa, care se îndreaptă cu siguranță spre o a doua iarnă de ocupație rusă în Estul tot mai plin de cadavre al Ucrainei.
Mai multe detalii: în limba română, în engleză, în franceză.
Sursa foto.
Lasă un comentariu