irod.ro

Poate vă mai aduceți aminte subiectul de acum ceva timp când celebrul jurnalist Țepelin era invitat cu șut în dos să plece de la gazeta sporturilor, deținută afacerește de trustul elvețienilor vecini cu vacile alpine. Iată că cei de la Ringier, după șut, dau și cu palma și cu bobârnacul, în capetele și peste fețele lui Tolontan și a cetei rămase în redacția gazetei, prin închiderea vijelioasă a ediției tipărite a celebrului ziar de (pseudo)sport. Vaietele jurnaliștilor în cauză, a altora din alte părți ale fenomenului jurnalistic dar și a oamenilor în general nu par a opri decizia patronilor. În termenii lor se cheamă concentrarea pe digital, pe viitor pe mă-sa și tac-so….Noi am traduce mai degrabă prin reducere de costuri, având în vedere că varianta pe hârtie a publicației nu mai făcea profit de ceva vreme. E adevărat că și la alții mai mari se face o migrare către onlain, dar unii cu tradiție, poate chiar și pe pierdere, mai imprimă ziare pentru o anumită categorie de cititori prea conservatori, necunoscători sau leneși pentru această epocă. Nu știm dacă e bine sau rău ce s-a întâmplat cu brandul gesepe, care, pe vremuri însemna ceva, dar putem trage niște concluzii pe persoană fizică direct, cum ar fi zis Vanghele. Și anume că multora nu le va lipsi ziarul așa cum nu le lipsește nici website-ul gazetei, care dă pe dinafară de becalisme, reclame la pariuri sportive și păcănele, gagici dezbrăcate și cancan-uri mai aprige ca pe site-urile de profil. În al doilea rând, ca și la primul eveniment, cel cu Țepelin, jurnaliștii s-au mulțumit doar cu a protesta vehement, dar a rămâne legați de glia elvețiană. Ne-am fi așteptat ca, în concordanță cu gravitatea situațiilor trâmbițată chiar de către jurnaliștii în cauză, să fi văzut acțiuni mult mai radicale din partea acestora: demisii în masă, proteste în pieile goale în fața sediului plin de manajeri și baștani, amenințări cu incendierea hârtiei igienice sau alte fapte reprobabile. Nu, jurnaliștii doar au protestat și au încasat, atât șuturile cât și salariile. Astfel că, oricât am încerca să simpatizăm cu această cauză, nu înțelegem de ce jurnaliștii, cei care conform fișei postului se pricep la a cuvânta, nu pot lăsa măcar pentru un moment cuvântatul, și să treacă într-adevăr la acțiune pentru a-și salva carierele, tradiția și tot ce mai înseamnă pentru ei gazeta sporturilor.
În loc de concluzie, vă lăsăm în compania unor pretini mai vechi, spre încântarea auzului și a sufletului.

Sursa foto.