
Am fost acu’ntr-o seară la un restaurant, plin ochi, rezervări peste rezervări, am așteptat puțin să ne găsească fetele o masă. Am apreciat că s-a găsit ceva pentru noi, „păstă medie” vorba mâncăciosului din Bihor. Ce am observat însă, mai mult cu această ocazie decât cu altele, a fost felul în care copiii, trei la număr, la o masă alăturată, se binoclau cu sârg și spor la ecranele telefoanelor mobile, pardon telefoanelor inteligente, smartfoanelor (?). Această suzetă electronică pentru copii de diferite vârste este rutina pentru orice moment de liniște și pace printre adulții înconjurați de plozii, pinguinii, monstruleții și plângăcioșii minori. Înțelegem metoda, poate fi utilă uneori, dar ne întrebăm dacă stilul acesta continuă și acasă, după ce familia revine de la restaurant, de la ceaiul dansant sau de la chermeză. De obicei suzeta (clasică) era folosită la cei mai mici dintre oameni, până la o anumită vârstă, se și exagera în unele cazuri, după cum am fost martori. Dar, în epoca actuală observăm că suzeta electronică este tot mai des folosită la vârste tot mai înaintate în rândul boracilor, chiar și majori ca vârstă. Nu o dată am fost martorii utilizării pacificatorului minune, iar, dintr-o istorisire a unui prieten bun de-al nostru, suzeta a fost folosită intens, probabil din plictiseală, chiar de o mireasă la propria ei nuntă.
Pe final, ne mai întrebăm și cum va evolua fenomenul, pe măsură ce apropierea de tehnologie și îndepărtarea de realitate a omului de rând sunt tot mai evidente.
Sursa foto.
Lasă un comentariu