irod.ro

Ne apare o știre interesantă de pe la Reuters, ce prezintă dar și deplânge situația miilor sau zecilor de mii de oameni fără adăpost din Paris (în articol e prezentat mai în detaliu cazul Seine-Saint-Denis, la nord de Paris). Mulți dintre acești oameni au venit de mulți ani în Franța și s-au aciuat prin împrejurimile Parisului, ocupând ilegal clădiri dezafectate, foste fabrici, ruine și alte construcții cu un acoperiș. Presiunea pe care o pun pe sistemul social din Franța este considerabilă, astfel că, din coincidență sau nu, autoritățili amatoare de baghete de panificație au început evacuarea acestor oameni care, subliniem, ocupau ilegal tot felul de clădiri, asta chiar în prag de Olimpiadă de vară. Se poate înțelege și faptul reieșit din articol cum că Micron și trupa veselă ar dori să prezinte lumii o Franță a luxului, opulenței, curățeniei și a tot ce poate oferi bun, incluzând aici brânzeturi, patiserie, panificație, vin și poate iluzia unui Paris romantic, eliminând pe cât posibil realitatea stradală plină de agasanții cerșetori, oameni ai străzii, bandelor de tineri chitiți să facă un ban (cinstit sau nu) la Trocadéro sau sub turn până pe câmpul lui Marte. Problema ascunderii metaforice a gunoiului sub preș este soluția rapidă până trece Olimpiada, însă, rezolvarea adevărată a acesteia va necesita mult mai multe strofocări ale pămpălăilor de guvernanți care, direct sau indirect, au contribuit esențial la această stare de fapt. Nu spunem dacă e bine sau rău ce fac, observăm doar că, din punctul de vedere al oamenilor aflați în situația de a dormi pe stradă, aceștia ar trebui să înțeleagă niște lucruri simple: oamenii ăia nu sunt doriți acolo, simplu. Oamenii ăia, chiar dacă sunt ajutați de organizații neguvernamentale sau de stat, sunt ajutați foarte limitat și adesea târziu. Chinul zilnic de a nu avea un acoperiș deasupra capului și de a ține mii de copii în aceste condiții, adăugând clima cel puțin capricioasă ca un francez, din timpul iernii, este o decizie nu doar idioată ci și cu efecte pe termen lung. Să ne înțelegem, nu cădem și nu dorim să fim urecheați în extrema ălora care întreabă „săracilor, de ce sunteți săraci?” Punctăm însă realitatea, faptul că și dacă ar putea, deși nu poate, statul, fie el și francez, nu poate și nu reușește să integreze și să ajute mulțimea de oameni care au tăbărât pe săracul Paris ca la pomul lăudat. Deși pentru unii Parisul chiar este un rai pe pământ sau un loc excelent pentru a locui, așa cum este cazul și altor orașe extrem de mari din lume, pentru o însemnată parte a oamenilor, acel rai se poate foarte iute transforma într-o viață trăită printr-o baracă infectă de pe niște străzi care amintesc mai degrabă de cartierele cele mai periculoase din Lagosul nigerian sau din Damascul sirian. E dreptul fiecăruia să încerce să își facă un viitor unde crede de cuviință, dar insistatul viețuirii în aceleași locuri descrise mai devreme, ilegal în multe din situații, neîmbunătățirea vieții de zi cu zi, pericolul și infracționalitatea aferente acestui trai, ar trebui să ridice semne de întrebare tuturor celor care se încăpățânează să continue în condiții extrem de grele. Subliniem din nou, nu privim situația din înaltul traiului decent pe care îl ducem, toată tirada aceasta este mai aproape de cum am reacționa noi dacă ne-am afla într-o situație similară. Nu putem dar, să nu ne pară rău de situația în care au ajuns mulți dintre semenii noștri în căutarea tărâmului făgăduinței care, după ultimele noastre căutări, nu se află pe această planetă.

Sursa foto (și lectură revelatoare pe subiect, în franceză).