Observam și anul acesta, ca în fiecare an de fapt, în preajma sărbătorilor de iarnă, sfinte pentru creștini, îndemnul la a fi mai buni, mai miloși, mai cucernici și toată paleta de îndemnuri bune în esența lor. Poți și să nu fii creștin și să îți dai seama că milostenia, bunătatea, ajutorul celui oropsit sunt universal valabile. De exemplu, și hindușii sau musulmanii au în contractul cu zeitățile lor tipul acesta de clauze. Ne bucură oricând bunătatea față de oameni și aplaudăm faptele bune față de oricine, om sau animal. Ce nu înțelegem însă este bunătatea de sezon. Mai pe larg, bunătatea omului, creștin sau nu, afișată doar la ceas de sărbătoare, dacă se poate cu reclamă, strigată, trompețită, bătută la tobă, tiktocită sau instagramuită. Facerea de bine fix când bate ceasul anunțând Crăciunul sau alte momente în care „este obiceiul” să fii mai bun. Creștinismul nu este doar atât, nu este doar să faci bine de Crăciun, să donezi sărmanilor, să îmbraci nevoiașii, să vizitezi bolnavii și să faci fapte creștinești acolo unde e nevoie doar pentru că „așa e obiceiul”, „pentru că e Crăciunul” și alte clișee lumești. Bunătatea creștină (sau de alte religii) nu trebuie să se rezume la o simplă sintagmă preluată până și de o reclamă la bere (Christmas brew…) Nu considerăm că bunătatea are un sezon, așa cum nici răutatea nu ar trebui să aibă un sezon. Facem asocierea cu lunile dedicate de la americani pentru diferite momente sau oropsiți ai istoriei (Black history month – luna istoriei negrilor/persoanelor de culoare), în care comemorăm, învățăm, promovăm persoanele acestea, iar apoi revenim la ale noastre. Nu dăm lecții nimănui, mai ales că nu avem nici o calitate, nici preoțească și nici de alt fel, dar, ca simpli cetățeni avem, fără pic de scuze pentru cei care ar putea fi ofensați, creier pentru gândit, ochi de văzut și urechi de auzit pentru a face asemenea observații. De la donat săracilor, cerșetorilor, bolnavilor, crucii roșii sau altor organizații, până la voluntariatul și trecutul la catastiful digital al faptelor, graba omului de a bifa doar acum de sărbători fapta creștinească este remarcabilă. Ne-ar bucura ca toți cei care fac bine doar la ceas de sărbătoare să continue să facă bine și după ce trec sărbătorile și spiritul acesta trece, pentru că, la ce vedem pe stradă, omul străzii nu pare să fie om al străzii de meserie doar de sărbători, iar după ce sărbătorile trec, să revină liniștit la casa lui, bolnavul neajutorat nu pare să fi căzut la pat fix în sfânta zi de Crăciun, iar din 28 decembrie să se ridice ca cei vindecați de Cristos și să meargă pe picioarele lui la familie.

Sursa foto.

Lasă un comentariu

Lasă un comentariu