
Discuția aceasta este lungă și nu se va încheia degrabă, dar putem arunca la lumină opinii, cât timp subiectul încă este de actualitate. Omul vestic trezit, woke, în termenul patentat de americani, un fel de încurcă-lume al gândirii actuale, un copil răzgâiat sătul de dulciuri și pus pe dat ordine părinților. Poate fi recunoscut după ținută, frizură, poate ochelari hipsterești și eventual vreun piercing.
De la blocatul drumurilor pe care oamenii circulă de nevoie zi de zi pentru a-și câștiga traiul, până la distrusul operelor de artă din muzee, cu diferite vopseluri, ciorbe sau alte lichide, woke-ismul cuprinde o bună parte a vestului permisiv. Îmbrățișarea tuturor ideilor ca de la zeitate coborâte, ca adevăruri de netăgăduit, sunt nu doar o imensă gogomănie din partea treziților, ci și o acțiune care îi va costa mult pe toți. Vestitul și mult mai conservatorul „fuck around and find out„-ism, un fel de „ți-am spus eu!” cu mai multe cuvinte, încă nu este destul de pregnant și nu a ajuns la fiecare dintre acești copii ai durerii, ca să-l cităm pe radicalul Vadim. Lenea, inacțiunea și nelovirea omului cu realitatea din fiecare zi duce la situații de trezire (woke), în care numele străzilor sunt schimbate, cărțile citite de copii la grădiniță și la școală sunt înlocuite, speciile de animale și plante primesc cu totul alte nume, cu unicul scop să nu deranjeze.
Acest „I am sorry that I am sorry” dus la alt nivel, mai radical, auto-învinovățire a omului pentru istoria omului, nu aduce nimic bun. Făcând un mic exercițiu de gândire pe sistem woke, ne întrebăm foarte serios ce vină au nemții de acum pentru atrocitățile lui Hitler și în ce măsură aceștia sunt obligați nu doar să plătească reparații bănești pentru ce s-a întâmplat ci să își ceară scuze personal, unul câte unul pentru greșelile bunicilor și străbunicilor lor.
De la sine înțeles că nu îndemnăm la uitare, dar ne întrebăm cât de departe se poate merge în astfel de cazuri. La fel ca și în acela al americanilor albi cărora li se cere să își ceară iertare descendenților popoarelor americane băștinașe pentru cotropirile de acum sute de ani sau, să aibă aceeași atitudine față de urmașii africani după perioada destulă când sclavia era la ordinea zilei.
Putem la nesfârșit să mulgem o vacă, în condițiile în care legislațiile din ambele țări date ca exemple au mers atât de departe încât sclavia a fost eradicată, nazismul și extremismul de orice fel este de asemenea pedepsit de lege, iar lumea pare să fie mai tolerantă ca oricând cu orice etnie și nație. Bătutul obrazului la nesfârșit cu siguranță va avea efectul invers decât cel scontat, radicalizând, încetul cu încetul până și pe cei mai toleranți dintre semeni.
Observăm cu tristețe modul în care se fac lucrurile și ne mirăm dacă această trâmbițată trezire nu este mai degrabă o adormire a gândirii și a omului contemporan.
Sursa foto.
Lasă un comentariu