Hoțomanii de la Ubisoft, ăia care fac tot felul de jocuri video, prin gura unui preșădinte de pe la ei și-au exprimat clar părerea despre cum ar trebui să se desfășoare lucrurile în domeniul jocurilor video.

Mai exact, au spus fără nici un fel de reținere că playerii ar trebui să se simtă confortabil să nu dețină jocurile video pe care dau bani. Asta, în traducere pentru toată lumea: băbăeț, s-a termenat cu achiziția de jocuri și deținerea lor pe viață, puneț mâna și plătiț abonament lună dă lună la mandea; nu mai plătiț, nu mai jucaț și pierdeț și jocurile salvate între timp!

Ca să ne înțelegem, am folosit servicii de streaming, folosim, evident cu modestie, cumpărăm când putem câte un joc, tot cu modestie. Vedem că modelul ăsta de abonament a prins foarte bine la lume, dai un ban, te uiți la seriale, filme, joci un joc. Nu mai plătești, nu mai privești. Dar, după părerea noastră corectă și solidă, am prefera să cumpărăm ce ne place, să deținem în propria bibliotecă titlurile care ne interesează cel mai mult, fie că vorbim despre cărți, muzică, filme, seriale sau jocuri.

Dacă în opinia cotețarilor ăstora cumpăratul de jocuri (sau, prin extensie, filme și alt conținut media) nu înseamnă că ești proprietarul lor, atunci, cu tot respectul, să nu se mire când lumea revine la practicile medievale ale pirateriei. Menționăm clar că nu susținem pirateria, dar înțelegem faptul că mulți consumatori ajung să fie scârbiți de cum sunt tratați de acești îmbuibați ai tehnologiei, care, în loc să fi tăcut din gură, rămânând astfel filosofi, au insistat să dezguste o bună parte a clienților sau posibililor clienți, printre care ne numărăm și noi.

Nu suntem convinși că declarații de acest gen le va dăuna acestor buticuri cu ifose de stăpâni de sclavi, pentru că, din câte observăm, amorțeala publicului cumpărător nu le dă voie să sancționeze dur derapajele acestea, dar cel puțin știm concret la ce să ne așteptăm de la acești parveniți din media mondială și vom ști cum să acționăm pe viitor în ceea ce îi privește.

Pe de altă parte, observăm și impasibilitatea politicenilor când vine vorba de astfel de bagatele, legiuitorii (cel puțin europeni, pentru că cei americani nu ne prea interesează) fiind cel puțin analfabeți tehnic și oricum concentrați pe cât de drepți trebuie să fie castraveții de pe masa cetățeanului.

Sperăm însă ca atunci când va veni vremea, să nu ne mirăm că nu vom fi proprietari nici pe hainele de pe noi, ci le vom închiria cu religiozitate de la dugheana din colț iar acest lucru li se va părea normal aproape tuturor.

Lasă un comentariu