irod.ro

Urmărim stupefiați de fiecare dată cum partea mai gângavă a societății se joacă cu nervii noștri ai tuturor, ba blocând drumuri și autostrăzi în timp ce vrem să ajungem la muncă și să nu ne dea șeful afara, ba să prindem un avion transatlantic, ba să nu murim, fiind leșinați pe targă în ambulanță.

Prostălăii cu timp liber, auto-intitulați activiști de mediu (că vorbim de anti-oloi sau de responsabilitatea alimentară și agricolă), cu scopul suprem de a salva planeta de la flacăra gheenei și abisul pierzaniei, calcă așadar nervii și răbdarea majorității oamenilor, prin protestele-trăznăi din toate țările așa-zise civilizate, vestice. De la nemți până la americani și de la canadieni până la britanici, trecând cu ocol prin frumoasa Franță, bolovanii ăștia i-au terorizat pe toți.

Îi întrebăm și noi, cu rezonabil curaj și bun simț, în ce măsură modul lor de a protesta îi va determina pe ceilalți concetățeni să conștientizeze problemele semnalate de aceștia (reale sau închipuite)? În plus, modul lor de a protesta va mobiliza marea majoritate a oamenilor să se alăture protestatarilor, susținându-le cererile sau mai degrabă le va provoca acestora dorința aprigă de a le cârpi două palme peste bot și un șpiț în dos pentru că au blocat autostrada? La final, aruncatul supei înspre flămânda (pare-se) Gioconda, ar trebui aplaudată și lăudată sau cadorisită cu pedepse atât de aspre încât alți viitori amatori de senzații tari gastronomice prin muzeele lumii să se gândească de o mie de ori înainte de a face asemenea imbecilități care bat orice recorduri?

Pe lângă aceste întrebări demne de a avea răspuns, notăm și faptul că în țări precum China, un mare (dacă nu cel mai mare) poluator al planetei sau în Arabia Saudită, titan al producției petroliere mondiale, nu reperăm nici un fel de protest de acest gen. Asta oare din ce cauză? Îi invităm pe martirii cu veste portocalii, iute aruncători de ciorbe de fasole să îi colinde și pe sus-numiții chineji sau arabi și să ne spună cum a fost. Asta dacă vor scăpa din vreun lagăr de muncă forțată unde bagă cot la cot cu uyghurii sau dacă se vor elibera de pedeapsa probabilă de a aduna excremente de cămilă din ceva țarc uitat de lume din deșertul Rub Al-Khali.

Ne bucurăm totuși că acești parcă desprinși din desenele animate au găsit terenul propice pentru a-și vărsa oful și năduful, și anume țările noastre moderne, civilizate și încărcate de pămpălăi amorțiți ce ne aflăm cu toții.
Notăm cu deosebit haz modul în care britanicul nostru preferat, omul în geacă gri, le explică acestor copii ai durerii în ce hal de eroare se află à propos de însăși ideea protestului lor – fără oloi! Epustuflant!

Mai multe exemple: Germania o dată, încă o dată și încă o dată, Marea Britanie numero uno și numero due.

Sursa foto.