irod.ro

Citeam zilele trecute la ne-colegul nostru Vali despre cazul veșnic al românului (sau altui cetățean mondial) care pățește ceva în concediu și nu are asigurare de sănătate. Nu mai știm din ce motiv, acum mulți ani, am decis să facem o asigurare, noi dimpreună cu însoțitoarea noastră. Excursia s-a desfășurat în hulita Grecie, această Sovata a Europei pentru românul de rând. Pentru noi este o destinație istorică în primul rând, astfel că ne delimităm complet de părerile neavenite alea ageamiilor în materie de geografie, turism și a părerologilor fără cultură generală.

Revenind la subiect, dintr-un ghinion, am avut nevoie să folosim acea asigurare turistică de sănătate, la dom’ doctorul din stațiune, care, precum un Healer Level 12 din Baldur’s Gate 3, ne-a vindecat aproape instant. Consultația și vindecarea ar fi costat ceva bani care, din inspirație, au fost plătiți cu asigurarea de sănătate la vestiții Allianz. Healerul a pus mâna pe telefon, a sunat la firma de asigurări, noi am discutat cu doamna de la celălalt capăt al firului virtual, doamna a aprobat plata și asta a fost tot. 30 de minute mai târziu, am ieșit cu zâmbetul pe buze și cu problemele rezolvate, cu urări de sănătate de ambele părți, noi mai sănătoși ca niciodată și Healerul descendent de-al vrăjitorului Hipocrates din Kos.

De la acel eveniment, luăm în considerare de fiecare dată o asigurare de sănătate, mai ales că valoarea unei astfel de asigurări este doar o mică parte din costul total al excursiei și, ferească sfântu’, costul vreunei intervenții medicale pe tărâmuri îndepărtate.
Precum ne-colegul, și noi ne întrebăm în ce măsură prețul a două porții de gyros sau de sushi, cât ar costa o asigurare de sănătate, poate fi un impediment în încheierea unei astfel de polițe, dar, cum știm că românul nu e doar șmecher ci și foarte strângător, înțelegem cumva motivele pentru care unii daci liberi preferă să fie temerari până la capăt.

Sursa foto.