Duamna șefă de la Ieducație la copchii cuvântă că este „absolut regretabil că elevii au fost puşi din nou în situaţia în care să fie în pericol pentru că infrastructura şcolară este perimată.”

Asta după ce nu demult au murit copiii săracii sub dărâmături la Odorheiu Secuiesc. Noi stăm strâmb și judecăm strâmb, la al câtelea elev mort sau schilodit va pleca madama noastră favorită din minister, dar nu așa, acasă, ci pe la prietenii noștri de prin Burundi sau Zambia, să stea și dânsa pe acolo să învețe carte în condițiile actuale, cu frica zilnică să nu fie cina sau prânzul vreunul leu sau al vreunei turme de hiene chițăitoare. Dacă acolo înțelegem că anumite pericole sunt aproape de inevitat, precum jivinele sălbatice amintite, este peste puterile noastre de înțelegere cum se ajunge în Anul Domnului 2024, în Uniunea Europeană cea multilateral dezvoltată, chiar și la o margine estică așa, pot să moară copii în școli.

Și ne mai întrebăm cum de niște unii precum Gheorghe Doja sau Horea, Cloșca și Crișan au fost binecuvântați cu celebrele bucurii care le-au provocat neobștescul sfârșit, iar în cazurile contemporane ale copiilor morți prin școlile patriei nimeni din ministere nu a fost încă premiat nici măcar cu un binecunoscut liniar peste bot. Poate ne înșelăm, iar promovările nu vor întârzia să apară pentru cei mai iluștri dintre căpeteniile educate ale țării, în formele cele mai potrivite alese de Dumniezo, pentru că, la cum arată situația din imbatabila justiție românească, nu putem sub nici un fel de formă vorbi despre o pedeapsă mireană din partea unor autorități care mai ieri se urcau și dânșii cu mașinile pe copii, chiar pe trecerile de pietoni.

Sursa foto.

Lasă un comentariu