
O știre mai veche dar interesantă vine de la pretinii noștri spanioli, care au avut concursul de preselecție al cântecelelor pentru Eurovision. A câștigat o piesă care a înfuriat suflarea feministă spaniolă, acești talibani europeni de factură nouă.
Nervii ar proveni de la multiplul înțeles al titlului piesei, Zorra, care, pe lângă sensul principal de vulpe, în anumite situații s-ar traduce prin mult mai standardizatul termen de prostituată, fapt care a făcut sângele să fiarbă în unele verișoare ale noastre de origine latină, și-așa renumite pentru temperaturile foarte înalte ale sângelui, în comparație cu omoloagele europene ne-latine.
Ca spaniol, aș fi fost mai degrabă cel mai mare susținător al piesei naționale la concursul european, oricare ar fi aceasta, mai ales în condițiile în care Spania a fost aproape an de an la ultimele ediții una dintre cele mai slab clasate țări. Radicalizarea și dezacordul, chiar și împotriva unui cântecel nevinovat, a dus, iată, la creșterea tensiunii feministelor și feminiștilor din peninsulă, mutând discuția exact acolo unde se dorește a fi mutată: în locul unde o parte a societății se simte ofensată/jignită de ceva, orice ar fi acel ceva. Este repetitiv și obositor, la fel cum tot repetitive și obositoare sunt jignirile a propos de orice alte cuvinte, acțiuni, evenimente și oameni suferite de o parte a societății, constituite de acești așa-numiți snowflakes (fulgi de nea) iute la mânie și degrabă ofensați.
Narațiunea, în traducerea ghiolbănească și cuvânt cu cuvânt a termenului mai uzitat la americani („narrative”), ar fi că lumea e foarte gingașă în prezent, se indignează și este ofensată aproape din orice motiv, iar nesimțirea de a lansa o asemenea piesă muzicală este doar o altă cireașă pe tortul nefăcutelor de a deranja feminiștii și feministele într-un mod cât se poate de barbar.
Revenind însă pe tarlaua subiectului, fără scuzele de rigoare în acest caz, opinăm cu vestitul curaj că, la fel ca în alte situații, fanele și fanii înfocați ai curentului feminist ar fi trebuit mai degrabă să-și concentreze atenția și energia spre rezolvarea lacunelor legislative ale legii necesare și pionierești am spune noi, „Solo sí es sí”, care ar trebui să protejeze în mod special femeile împotriva abuzurilor sexuale.
De ce? Pentru că, deși intenția este demnă de tot respectul și lauda, s-a ajuns la situații ridicole în care chiar agresorii sexuali au fost eliberați mai repede din închisori datorită aplicării sale în forma inițială. Nu doar că o parte din agresorii sexuali au spus deja hasta la vista mai iute pușcăriei dar, așa cum bine intuiește orice om, prin aceste greșeli a la Gâgă, au lăsat la voia întâmplării toată suflarea femeiască din Spania, în pericol de a fi (din nou) agresate de cei deja condamnați și eliberați.
Ca un alt argument, mai avem și cifrele Institutului Național de Statistică din Spania, care confirmă că femeile reprezintă clar ponderea mai mare a victimelor violenței domestice în comparație cu bărbații.
Dar, dragi pretini, staț liniștiț la locurili voaștre, cum ar fi zis împușcatu, mișcarea feministă, secția „pă Spanea” vine să scoată mațele unui cântec de Eurovision, care, în opinia curentului și în comparație cu situațiile menționate mai sus, este adevăratul inamic al femeilor și fetelor din țară.
Sursa foto.
Lasă un comentariu