Nelegat de nimic din ce am văzut astăzi, ieri sau ce vom vedea mâine, ne tot frământă o intrebare, mai degrabă legată de ce am văzut aproape live în 2011, când un oarecare Breivik, cu o mică bocceluță în spate, pe o oarecare barcă, ajunge pe insula Utøya din Norvegia, unde, după ce a distras atenția țării și planetei cu o bombă explodată în Oslo, și-a văzut de treabă cu cel mai rece nesânge, ucigând în stil barbar 77 de tineri afiliați ai Partidului Muncii din Norvegia.

Forma asta de viață numită Breivik, prinsă pe insulă și arestată, trăiește în condiții arhidecente într-o celulă de închisoare din, vorba populației majoritare, foarte avansata Norvegie.

Și acum vine întrebarea: în ce măsură un personaj ca criminalul ăsta din Norvegia, alt criminal în serie sau un criminal condamnat de ordin clar inferior Breivikului, de exemplul, la întâmplare, onorabilul violator somalez nenumit și nedeportat din Suedia, au ocazia și beneficiul de a trăi liniștiți, cu toate condițiile unei vieți ce rivalizează cu niște camere foarte decente de hotel din mijlocul Germaniei, în condițiile atrocităților săvârșite. În ce fel s-au gândit legislatorii europeni, în special (pentru că unele din pedepse sunt încă intens folosite în țări de prin Asia, Africa sau SUA – pedeapsa capitală), să acomodeze aproape cu covoare roșii, pâine și sare, pe unii dintre personajele cele mai odioase ale istoriei sau pe criminalii vinovați de violurile și asasinatele cele mai groaznice?

Toate acestea ținând cont de istoria noastră mondială, din Antichitate și Evul Mediu în mod cu totul și cu totul special, când anumite infracțiuni (aici nu menționăm și nu ne legăm de total inutilele pedepse legate de religie și credință), erau pedepsite foarte cu aplomb, prin cărături de fiare înroșite în foc, schinguiri, tras pe roată, bătăi cu jivine sau cu alți oameni, tras în țeapă (patentat și răspândit de strămoșul nostru Vlad), aruncat în apă fiartă, pus la gătit în baie de ulei, la foc mic, crucificat, decapitat, tăiat în două cu fierestrăul, aruncat legat de membre în apă pentru a se demonstra vinovăția (dacă pluteai erai vinovat, dacă te scufundai erai nevinovat) sau, bineînțeles, ucis direct prin tăieri cu sabia, spânzurări sau faimoasele arderi pe rug.

Ne întrebăm dară, în cel mai stil barbar posibil, practic cu aceeași mentalitate a unui ucigaș, în ce fel și cu câtă clemență poți judeca și pedepsi în zi de azi pe unii care, cu bună știință, nu din neatenție sau altceva, subliniem, cu bună știință, violează, omoară, mutilează copii, femei, bărbați, fără nici o tragere de inimă.

Este pedeapsa închisorii adecvată pentru unele dintre foarte minuțios categorisite crime din ziua de azi? Există un folos în extrema descriere și împărțeală a unor crime care s-ar putea reduce la o propoziție în contextul în care la final, pedeapsa se rezumă la o celulă cu majordom și tăviță cu mâncare, teveu și duș (cu sau fără săpun legat cu ață), și haine spălate și apretate sau, mai grav, cu închisoare cu suspendare (practicată de obicei în țări de genul româniei și altor corupții de clasă mondială)?

Rugăm cititorii să nu alunece spre nimic care să semene sau să adie a înăsprirea unor pedepse, nu este intenția noastră. Încercăm să măsurăm în ce fel și de ce anumite atrocități făcute cu bună știință sunt standardizate cu o pedeapsă comun aplicată la nivel mondial. La fel, respingem vehement orice acuzație de barbarie, cruzime sau alte treburi care ar putea fi trezite în mintea unora la citirea acestor rânduri care se vor a fi un exercițiu tastat de gândire.

Tot în continuare, nu îndemnăm la întoarcerea la Evul Mediu, o perioadă totuși tulburătoare și întunecată a istoriei noastre, dar, ca exemplu, am menționat acest magnific interval de timp tocmai spre ilustrarea ideii noastre principale.

Mai adăugăm și faptul că ne-am civilizat, acceptăm situația asta, ca oameni și societate, nu mai vânăm decât ca hobby, nu mai obișnuim să crăpăm de holeră, tuberculoză și alte drăgălașe de molime, purtăm costume, ne dăm pe tiktok, mergem la mall acum. Dar, în condițiile în care unii, fără nici un fel de tresărire și schimonoseală a feței ajung să comită cele mai odioase crime, parcă îți pui întrebări.

Hăștagmythoughtsandprayers, hăștaglove, hăștagfreedom, hăștagbleclaivesmetăr, hăștagțepeș, hăștagtrasperoată, hăștagproștiisatului, hăștaggosports:D

Sursa foto.

Lasă un comentariu