Când eram mici ne jucam jocul ăla distractiv cu cărți, popa prostu’. Fain joc, eram tot timpul cu gura până la urechi, un fel de păcălici mai interesant și mai haios.
Pornind de la jocul proștilor și copilăriilor, ajungem la cuvintele adulților proști și senililor debitând ce altceva decât prostii.

Mai exact, ditamai Popa Prostu’ cu chipiu de brigadier, locatar la blocurile cu fațade înșoricate din Vatican, își dă cu părerea despre cum ar trebui să fie cu pacea prin Ucraina. Un fel de să fie bine (pentru ruși), să nu fie rău, să lăsăm de la noi, să întoarcem obrazul eventual, creștinește. Deja partea ucraineană a răspuns în termeni categorici, așa cum s-ar fi așteptat oricine, mai ales având pe umeri și în minte toate atrocitățile pe care le-au suferit de doi ani încoace, de la toți copiii morți până la toate crimele posibile săvârșite de criminalii ruși.
Noi altceva am dori să îl întrebăm pe mai-alb-ca-lăpticul popă catolic. Și anume dacă nu cumva acest apel la fluturat steagurile albe ale negocierii, în termenii aproximativi folosiți de monsegnorul argentinian, ar fi trebuit să fie îndreptat către cheptăn-planetul rus, și anume vladimir vladimirovici. Adică în ce măsură ar trebui doar partea agresată (ucraineană) să fie dispusă la concesii și negocieri, în fața bandiților ruși, iar cei din urmă să scape curați și uscați, ca după o folosire standard de scutece pampers.

În plus, de ce popa albu’ insistă să comunice cu trompeta interneților astfel de gânduri și nu urechează în particular părțile combatante (probabil ambele vinovate în egală măsură după judecata popii), mai ales că, după cum se știe, un creștin bun și adevărat face bine fără să trâmbițeze larma, să afle toți? Doar binele făcut anonim și fără reclamă este binele observat și scris la carnețel de Dumniezăul catolic (și ortodox, dacă e până acolo).

Așa cum boul ăla bărbos de la moscova cu bota lui cea aurită îndrugă verzi și uscate despre cum luptă ei lupta cea dreaptă împotriva naziștilor ucraineni, tot așa și cornutul ăstalalt cu pălăria de drujbist, pare să vadă doar partea lor de problemă, iar pe ăștia morți sau pe cale să moară din ucraina de lângă noi, dă-i în mă-sa! Zi de 3 ori Aliluia și s-aruncăm pământ. Urâtă treabă și urât lucru!

Dar noi avem o vorbă, una este Dumnezău și alta este popa, sunt două lucruri total diferite.

Sursa foto.

Lasă un comentariu