irod.ro

Din fluxul enorm de informații internaționale, mi-a sărit în ochi știrea despre „fluierătorul” (vorba americănească) John Barnett, fost angajat la ditamai Boeingu’, care a fost găsit, cum altfel decât mort, probabil în locuința sa de la țară.

Puțină istorie în cazul răposatului: nenea Ion ăsta a fost un șef CTC-ist experimentat la firma de făcut avioane din SUA și, prin natura meseriei sale, a atras atenția la dom’ patron că standardul de calitate al avioanelor e tot mai scăzut și siguranța avioanelor a devenit facultativă, fiind înlocuită de comenduire cu principiul heirupist, comunist și capitalist deopotrivă „mult, prost și fără rost”. Nu doar fără rost, ci cu riscul enorm de a răni și omorî oameni.

Mai exact, muncitorii din Boeing erau presați să producă avioane la foc continuu, închizând nu doar un ochi, ci chiar ambii când vine vorba de calitatea avioanelor produse. Asta s-a văzut, spre exemplu nu demult, când o ușă a unui Boeing 737 Max 9 a zburat și ea de una singură, desprinzându-se de aparatul de zbor și aterizând forțat într-o curte probabil din statul Oregon. Avionul operat de Alaska Airlines trebuia să zboare pe ruta Portland, Oregon – Ontario, California dar până la urmă a zburat pe ruta Portland – Portland.

Nu e singurul incident de la zburătorii ne-olandeji, tot mai neghiobii americani scoțând pe poarte fabricii și alte jucării stricate care până acum doar au rănit și au înspăimântat destule sute de călători, după giumbușlucurile tehnice tot mai înfricoșătoare efectuate la extrem de mare înălțime.

Revenind la omul nostru, acesta era deja în procese cu patronatul pe diferite teme, probabil legate de calitatea tot mai îndoielnică a avioanelor. Decedatul chiar s-a exprimat tranșant pe subiect, afirmând că muncitorii erau grăbiți să-i dea cox la șaibă să scoată avionul pe poartă cât mai iute, lăsând la o parte toate regulile de calitate și probabil de bun simț, dacă judecăm după incidentul din Portland, unde deja s-a stabilit că paserea de metal a fost livrată fără bolțuri esențiale care ar fi trebuit să țină ușa buclucașă la locul ei. Greșeli de amatori sau lăcomie fără margini pentru americani, sunt doar două dintre opțiunile de pe masă, asta e clar!

În cazul acesta mai notez și asemănarea cu multe alte corporații multinaționale în care comunismul și cincinalul în 4 ani jumate se practică pe scară largă și cu extremă nerușinare, cot la cot cu goana după profit, fără nici un pic de interes față de produsul final. Doar că aici produsul final poate face diferența între ajungerea la destinație a pasagerilor cu puls sau în două milioane de bucăți amestecate cu metale, adunate probabil cu fărașul, în cazul unor posibile accidente aviatice.

Mai subliniez și coincidența dracului, moartea domnului Barnett chiar înainte ca omul nostru să se bată în justiție cu Boeing pe temele menționate și pentru faptul că la un moment dat a fost pălit peste bot de firmă, pentru a închide gura legat de problemele semnalate de-a lungul timpului. Cum ar fi zis veșnicul Creangă, anapoda lucru-i ș-aista.

Evident, Boeing n-a mâncat usturoi și deplânge tragica dispariție a lui nea Ion, care e desenată destul de real în sinucidere cu pistoale (de parcă ar fi avut altă opțiune). Mizăm pe clasicul final în care mortu-i de vină, cazul se închide, gândurile și rugăciunile merg inevitabil către familia decedatului, iar firma o să coxeze și de acum înainte spre noi și noi recorduri în materie de profit, până ce o altă ușă sau vreun CFM International LEAP decide să zboare separat de mama-navă, aducând obștești sfârșituri pentru nefericiții amatori de senzații tari la bordul trompetelor americane cu aripi.

Sursa foto.