Au fost alegerile locale la foștii inamici și actualii preatini turci. Partidul micro-dictatorului a pierdut răsunător, AKP-ul luând peste bot de la rivalii CHP în toate marile orașe, de la capitală până la Istanbul, unde primarul Ekrem Imamoğlu își continuă mandatul, trecând prin Izmir, Bursa și Adana.

Observăm schimbarea și elefantul din geamie, de la situația de anul trecut când piticul a câștigat alegerile de președinte, iar weekendul trecut opoziția a câștigat în fața AKP-ului prezidențial în stil barbar. Ce să zicem, se pare că oamenii au votat niște oameni și nu partidele. Deși, dacă observați, chiar partidul (CHP în acest caz) a fost cel mai preferat în marile aglomerări urbane turcești.

Nu-i rău să te trezești când țara, deși o putere economică și militară în zonă, pe alocuri este la fel ca pe vremea Imperiului Otoman, atât în standardul de viață cât și în corupția generalizată. Viața tot mai grea din Turcia pare să le fi dat de gândit oamenilor de rând, care, față de români, par să se fi dezmorțit din somnul dulce al alegerii aceluiași partid unic de zeci de ani încoace.

Sărăcia, condițiile de trai, gestionarea devastatorului cutremur din țară și degradarea generală a situației din peninsulă au dus clar la această palmă peste bot dată Tayyipului, care, din câte spun gurile (rele, în special), chiar ar avea un oponent pe măsură la următoarele alegeri prezidențiale, în persoana reconfirmatului Imamoğlu.

Sănătoși să fim, că vom vedea dacă se vor adeveri previziunile în acest caz.
Până atunci, pot spune că mă așteptam ca oamenii să se comporte astfel la alegeri, cum am menționat deja, nefiind chiar imbecili până la capăt, săturându-se probabil de atâta bunăstare islamistă.

Sursa foto.

Lasă un comentariu