După cum nu știți, la neamurile noastre cele mai apropiate, italienii, a avut loc o grevă la televiziunea națională, RAI. Nimic ciudat, ar fi zis unii, Italia fiind o țară unde (încă) se poate protesta pașnic. Totul normal!
Doar că, de această dată, greva a fost iscată chiar la semnalul că guvernul artistei de Meloni, această nepoțică mai prostuță și cu caș la gură a mortului Mussolini, printr-o magie de tip Baldur’s Gate, ar fi retras un material jurnalistic de la difuzare.
În acel material, un nene istoric ar fi înfierat puțin, dar cu argumente, chiar șleahta de incompetenți, pardon, înalții și integrii guvernanți italieni, inclusiv pe această cappo di tutti cappi a politicii italiene, faimoasa care n-a făcut nimic la putere, Georgia Meloni.
Acum știți cum e, clar că politica europeană duce lipsă de figuri importante și decisive în această perioadă, dar mă întreb cât de la fundul oalei au ajuns italienii dacă au râșcâit atât de mult până au pus-o pe această individă să le conducă țara, girând cu votul lor?
Cenzura presei nu vine ca o surpriză pentru mine, adică să ne înțelegem, orice regim care cochetează cu extremele (dreaptă sau stângă) fac la fel, e pe pagina unu din manualul unei guvernări tipic dictatoriale – uitați-vă doar cum presa a devenit o glumă proastă la ruși, bieloruși, unguri sau alții care fac pași grăbiți către extremismul politic.
Noi suntem un caz special, unde deși presa e un cățel bine dresat care primește păpică, mâncărică, nu putem vorbi de extremism în rândul papițoilor și clovnilor ce populează politica românească, ce seamănă mai degrabă cu o adunătură de boi încălțați, suma neuronilor tuturor din acest mediu cu greu depășind scorul unui meci de baschet din NBA din etapa trecută.
Dar revenind, pentru o democrație relativ importantă la nivel european, derapajele astea ar trebui să fie un exemplu pentru prostul de alegător care, din protest sau din mentalități de genul „las’ că v-arăt eu vouă”, au pus la putere niște bandiți cu apucături fasciste, care abia ar apuca să arunce sub lacăt orice fel de manifestare a libertăților și valorilor europene, fără nici un fel de deranj sau sughiț.
Dar, vorba ceea, cum îți așterni, așa dormi! Apăi nu rămâne decât să le urăm somn ușor verișorilor italieni, la fel cum îl vom avea și noi anul acesta, mai ales în cele 4 zile de alegeri, care mai de care mai îmbietoare la somnul cel de moarte, mai ales că noi suntem renumiți a fi acel neam care doarme ca mortu’, dar, după cum bine observați, în acest somn nu ne-au adâncit barbarii de tirani, vorba cântecelului, ci chiar prostia noastră cea provocatoare de cucăit veșnic.
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu