
Ajunge cu deosebită viteză și la noi știrea cu alegerile din vestita regiune care trăgea tare spre separatism în regatul spaniol.
Mă mir totuși că, după gogoșile separatiste înfulecate ani de-a rândul, catalanul de rând s-a săturat în sfârșit, dorindu-și probabil să mai ia o pauză, poate să și râgâie spre afară a Puigdemonți și Juntși, alegând o mult mai conservatoare aripă, condusă de Salvador Illa.
Poate că, până la urmă, nu a fost neapărat dorința morțișă a unchieșului José din Tarragona să aibă țara lui, ci poate că, în mizeria și parvenitismul politic, adunat și amestecat cu o corupție sinistră, politicianul de ocazie al regiunii a reușit să-l convingă pe cetățeanul nostru că dorințele unuia sunt și dorințele celuilalt.
Dar, cu ocazia acestor alegeri, José al nostru i-a dat un dos de palmă Puigdemontului, plus un scuipat între ochi, spre clarificarea dorințelor fiecăruia, cel puțin pentru un nou ciclu electoral.
Evident, fugarul separatist, favorizat de legea amnistiei promulgată de coțcarul șef de la Madrid, chiar și cu flegma proaspătă-ntre ochi, pare hotărât să formeze un guvern minoritar. Nu știu câte șanse va avea, dar această jivină politică pare că nu a înțeles încă mesajul de la urne, și se va îndrepta în cel mai probabil către încă o ploaie de flegme și o serie furtunoasă de șuturi în fund, de această dată direct în parlamentul regional.
Nu e exclus totuși ca ERC, Junts și trupa de balerini să facă surpriza, deși sunt șanse minime. În orice caz, adoptând întotdeauna vorba plăvanului sibian, voi urmări netulburat și cu deosebită atenție desfășurarea evenimentelor de la frații noștri iberici.
Sursa foto.
Lasă un comentariu