
Vine la poșta redacției, direct de la un bun prieten (salutare domne!), știrea despre vestitul, noul și multilateral dezvoltatul, incluzivul, politically-correct-ul nou joc Assassin’s Creed Shadow, care se lansează prin noiembrie.
Pornesc dară videoclipul cu pricina, începe bine, Japonia, Ev Mediu, perioade cu samurai, ce să mai zic! Visul meu de-o viață! Și contină fraților cu ditamai personajul principal, un tip negru, înalt, apărut parcă din frumoasa Namibie, în straie japoneze, cu accent japonez, tot tacâmul!
Și am rămas puțin contrariat, mut de uimire aș putea zice. Acum mai știm și noi de tot felul de călători medievali care au ajuns prin insule, de toate națiile și culorile. Nimic nou, dar totuși, la gradul de omogenizare al populației de prin părțile alea, numărul veneticilor e ca o flatulență în ferma de găini, nu face diferența.
Pe lângă plăvanul african, dăm totuși de o figură feminină cu trăsături asiatice, japoneze cel mai probabil. Și, cum ne duce mintea doar la întrebări, a se citi suflat în iaurt după scandalurile Sweet Baby Inc. și alți lingăi cu „narrative” (vorba americanilor) foarte incluzive și cote de incluziune și diversitate, am zis să mai cercetăm.
Vlăjganul nostru e bazat pare-se pe un oarecare cărător de săbii de la curtea monstruosului Oda Nobunaga, personaj de o magnitudine grozavă în istoria japonejilor, nepereche în rândul istorisirilor cu samurai și un conducător emblematic din istoria răsăritenilor japoneji.
Acuma în ce fel ajunge un oarecare cărător de katane personaj principal într-un joc cu și despre japoneji, este o întrebare legitimă, după părerea mea. Femeie, hai, treacă meargă, deși dubiile și în cazul domnișoarei ninjăloaice Nacoe sau ceva în genul ăsta, sunt extrem de mari.
Mai departe, continui cu întrebarea până în scorbura viezurelui, poate-poate sap și ajung naibii prin Japonia direct: din impresionanta istorie a Japoniei, aia cu samurai, ninja, daimyou, căsăpit de coreeni și chineji, scufundări de flote, shouguni, Nobunagi, Hideyoshi, Ieyași sau Mitsuhizi, ăștia de la ubi$$oft l-au găsit tocma’ pe cărătorul de geamantan Yakoyu Kutawa ăsta? Băi, voi sunteți normali la cap?
Care, pentru un joc precum Assassin’s Creed, unde invizibilitatea, stealth-ul și secretul sunt baza, înseamnă un fel de trompeta trompetelor la înmormântarea reginei: ditamai vlăjganul, total deosebit la statură și înfățișare, se amestecă printre băștinași ca un ninjalău get-beget, nu iese în evidență cu nimic, hiding in plain sight (se ascunde la vedere, vorba ceea) și alte calități ale unui asasin de rasă.
Toate cele de mai sus au fost evident un exercițiu prostesc și fără utilitate pentru nimeni, iar oamenii care vor să cumpere jocul îl vor cumpăra, și de asasinul ar fi fost o focă bălțată cu mustața scurtă tip Nicolae Guță, iar cei care nu îl vor cumpăra, era clar că nu îl vor cumpăra, îndepărtați poate de preț, timp insuficient, sau, maybe, just maybe (poate, doar poate), din cauza DEI-ului (diversity, equity, inclusion) cel sfânt, lgtv-ului, sweet baby-ului și ale altor rahaturi pe care ubi$$oftul încearcă să le vâre pe gura larg căscată a publicului jucător.
Mie îmi pare sincer rău, pentru că ceea ce am crezut că va fi un joc interesant, cu o temă extrem de interesantă și populară, se transformă în propagandă de cea mai joasă clasă a unor habarniști ai lumii jocurilor cu agenda total diferită față de agenda standard a cetei gamerilor celor proști: aceea de a juca un blestemat de joc în pace și liniște, fără propagande, fără corecți-politici și fără copii dulci.
La final mă întreb dacă la următorul joc al asasinilor, bazat poate pe vreo istorie africană mai recentă, poate de-a pretinilor noștri camerunezi, vom descoperi că ubi$$oftul cel incluziv va planta ca erou principal vreun neamț cu părul auriu precum coroana de pe stema Berlinului și cu ochi albaștri ca Marea Nordului ce scaldă Cuxhavenul Saxoniei Inferioare.
Sursa foto.
Lasă un comentariu