…strigă studenții noștri, fala noastră și mândria, arătând către teritoriul palestinian și către Israel. Din ce în ce mai mult mândrii noștri urmași revendică verzi și uscate, de la teritorii până la interzicerea plasticului, de la oprirea aviației mondiale pe motiv de poluare până la stoparea transportului planetar ce funcționează pe combustibili fosili.

Nu-i lucru de șagă însă, pentru că înverșunarea ‘telectualilor tineri cu colții la vedere pare tot mai amenințătoare pentru restul lumii, în care mă înclud, niște ramoliți pe stil vechi, mult prea bătrâni pentru tunsorile cu sapa și culorile curcubeului din capul tuturor.

Doar că înverșunarea și energia nu sunt nicidecum egale cu inteligența și perspicacitatea, așa cum și vestitul scriitor Salman Rushdie a remarcat. Faptul că din toți rărunchii se strigă „from the river to the sea” și alte sloganuri, unele mai anti-semite ca altele, nu înseamnă că adevărul este exclusiv de partea trompetelor, ci, poate ar trebui luat în calcul că situația e mai degrabă gri intens decât albă sau neagră, dar sub nici un fel de formă de culoare curcubeului non-binar, mai ales într-o zonă de religie musulmană.

Și, în ultimul rând, poate ar fi mai înțelept în a-i asculta câteodată și pe cei mai pregătiți pe subiect, cum e moș Ion Roată ăsta, când spune că la protestele astea foarte la modă chiar „nu există prea multă gândire profundă”.

Nu am considerat niciodată că generația care este acum pensionară sau cea care este acum la vestitele butoane face o treabă de lăudat, dimpotrivă, amatorismul sună tare din ambele zone, dar îmi este destul de teamă că și alții mai frumoși și mai tineri vor doar frumoși și tineri, pentru că situația pare că nu se va schimba radical.

Sursa foto.

Lasă un comentariu