irod.ro

…vom da interviuri la tivi. Și vom spune numai prostii! Cel puțin pot să mă refer la partea americană a tineretului frumos, a viitorului nostru, a mândriei noastre și, nu în ultimul rând, al celor care ne vor plăti pensiile.

De la pretinul nostru Gold, ne uităm cu sentimente amestecate, cum ar zice frații americani, de oripilare, groază și bună-dispoziție, la ce monumente de cultură sunt rostite de aceste performante vârfuri ale societății de mâine. Copiii comuniști ai cântecului amintit ar fi și ei mândri de culmile atinse astăzi, pentru că, iată, cercul este închis, mândria părinților dă pe dinafară, iar visul de a fi un prost patentat este complet realizat!

De la cele 6 luni ale pământului până la cele 13 state americane, trecând peste cele 3 miliarde de oameni care trăiesc doar în Statele Unite, la frații noștri, galopând spre cele patrujdemii de minute dintr-o oră și poposind cu limba scoasă lângă periculoasa zi a independenței americane, nesimțitul care pune întrebările trebuie că va fi prins și ars pe rug așa cum și merită!

Asta pentru că, într-un univers paralel, părinții acestor personaje chestionate nu doar că sunt mândri de plozii lor, dar îi și susțin în toate câte aceștia le întreprind. Dar, poate în cu totul alt univers paralel, alți părinți i-ar fi biciuit pe acești imbecili notorii, până ce nu le va mai curge scuipat din gură.

Atrocitățile debitate ca răspunsuri docte la niște întrebări de cultură generală aplicabile întregii planetei, nu doar americanilor, în condițiile perfecte, ar face pe unii să scoată bota cea sfântă și să o proptească în capul acestor măgari analfabeți cu bale la gură.

Dar, cum violența nu este deloc apanajul meu, prefer să las groaza și oripilarea la o parte și să încerc, cu teamă, să mă distrez pe seama acestor personaje rămase cumva în urmă. E o sabie cu două tăișuri, pentru că nu știu exact dacă ajung să râd de niște proști cu pedigree sau de niște oameni cu retard, lucru care n-ar fi corect. Cu riscul de rigoare, pariez pe prima variantă și las hohotele să se spargă, în timp ce mă mir că până și eu, de la câteva mii de kilometri distanță, aș putea să-l fac mândru pe George Washington, primul președinte american.

Ce pot spune este că anul acesta, cu încă și mai mare pompă voi sărbători celebra Fourth of July (1776, pentru toți cei cărora nu le-a curs încă bala din colțul gurii), declarându-mă, cel puțin după anumite standarde, mai american ca americanii și oricum mai patriot decât acești nesimțiți din videoclip.

O! say can you see by the dawn’s early light…