irod.ro

A fost sâmbătă seara un meci de adio, al șase sutelea adio al generației celei mai bune a româniei. M-aș feri să spun de aur, pentru că, după cum știe toată lumea, deși au fost cei mai buni, nu au câștigat vreun trofeu nici la campionatele europene și nici la mondiale. Sfertul de finală pierdut cu Suedia nu cred că a fost premiat cu nici un trofeu, din câte îmi amintesc.

Revenind, galbenii de pe vremuri au jucat contra unei selecționate conduse de antrenorul nostru preferat, Jose Mourinho. De partea localnicilor, evident, vestitul Anghel Iordănescu, ce cașcheta mea, blindat de iconițe pupate cu evlavie și frică de zeitate, alături de Gabi Balint și Țiți Dumitriu, acești trei crai de la răsăritul fotbalului românesc.

Ce vreau să punctez este că mă bucură un astfel de meci, în care văd un Iliuță Dumitrescu, ăl mai bun jucător de fotbal din România, din toate timpurile, un Ghe. Hagi, ză king, un Răducioiu italiano vero sau un Arnold Stelea, dimpreună cu alde Karagounis, care m-a făcut cel mai fericit în 2004, când l-a făcut pe lingăul de ronaldo să plângă ca un maimuțoi ce e, un Fernando Couto, acel pletos pe care îl vânam toți pe vestitele abțibilduri Panini de la Mondiale și Europene, un Nuno Gomes, artist de clasă mondială, un Dan Petrescu adevărat jucător de campionat englez, la Chelsea-ul pre-rusesc, nu ca frezații și tatuații tottenhamiști, un Rivaldo maluco do Brazil, un monstruos Litmanen, acest finlandez care la vremea lui dribla cum pepsilăi ca messi și balerine ca ronaldo nici măcar n-au visat vreodată sau un mămăliciki precum Hristo Stoichkov, acest Iliescu bulgar al limbii engleze, jucător care, spre surprinderea fanilor mai tinerei ai varzelonei, chiar a fost un idol al fanilor de odinioară.

Ce să mai…nu m-a interesat niciodată regele hagi de acum care îl promovează pe fiu-su, faianțar de seamă peste tot, sau al amețitului de iliuță din reclamele la păcănele și pariuri, sau dorinel munteanul de acum, ăla care dă dumniezăi și cristoși la oțălul galaț’ pe margine, dar aș prefera oricând pe sus-numiții jucând fotbalul pe care îl jucau față de actualii infatuați, veșnic obosiți și nemulțumiți, niște vedete de carton și întreținuți nerecunoscători ai sorții.

Conform gesepeului, echipa Starurilor Mondiale este formată din: Dida, Sébastien Frey, Maicon, Vincent Candela, Fernando Couto, Christian Panucci, Juanito Gutiérrez, Paul Bodin, Kobiashvili, Miroslav Djukic, Rivaldo, Giovanni, Jari Litmanen, Gökhan Inler, Christian Karambeu, Giorgios Karagounis, Edmilson, Marcos Senna, Christian Zaccardo, Nuno Gomes, Hristo Stoichkov, Goran Pandev, Javier Saviola iar echipa României este formată din: Florin Prunea, Bogdan Stelea, Ștefan Preda, Gh. Popescu, Iuian Filipescu, Miodrag Belodedici, Dan Petrescu, Tibor Selymes, Gheorghe Mihali, Corneliu Papură, Răzvan Prodan, fiul lui Daniel Prodan, Gh. Hagi, Dorinel Munteanu, Constantin Gâlcă, Basarab Panduru, Ovidiu Sabău, Ionuț Lupescu, Ovidiu Stângă, Ilie Dumitrescu, Florin Răducioiu, Marius Lăcătuș, Ion Vlădoiu, Viorel Moldovan, Adrian Ilie, Marian Ivan.

Înainte de final, notez și subliniez momentul când Karagounis se agită la coechipierul Panucci, iar la final se vede că e necăjit că nu a câștigat. Pare genul de jucător care și când a jucat cu copiii lui, i-a bătut și i-a terfelit la orice joc, dându-le cu terenul în cap. This is my kind of guy!

Frumos meci, frumoasă încheiere de sezon, grozavi fotbaliști! Stăm pe bară și așteptăm un Euro cârnățar, sperăm cu surprize plăcute.

Sursa foto.