În prag de Ieuro german, jurnaliștii de înalt nivel ai gesepeului cel curățat de țepelini și tolontani au făcut vizite concetățenilor noștri din Germania, în mod special în zonele cu concentrare mare de nepoți de-ai Mihai Viteazului, cum ar fi spre exemplu capitala bavareză München.
Aici, patrioții cei mai de seamă, adunați parcă în preajma magazinului românesc, luând care-cum din produsele strămoșești, se lansează în declarații care mai de care mai elogioase la adresa patriei mumă, în contrast flagrant cu insultele la adresa berii nemțești care, nici până la această oră nu știm cum au putut trece neobservate de gazdele germane, care cu siguranță s-ar fi simțit jignite și ar fi trecut la expulzări imediate în rândul oltenilor deveniți staruri gesepiste de ocazie.
Astfel, pe lângă insulta la adresa germanilor cum că berea lor e de neam prost, oricum mai prost decât cea românească, urmată probabil de o flegmă pe sol nemțesc, însăși standardul de viață în patria renumită atât pentru filosofie cât și pentru bere și cârnați de calitate, a fost luat la puricat, oltenii strămutați de zeci de ani pe acele melaguri opinând că viața din Germania „e la fel ca în România”. Nu știm în mod clar cum a fost viața în Germania acum 20 de ani pe-acolo, dar știm cum e viața în România de acum și de atunci, și, cu nesimțirea caracteristică aș întreba, îmbrăcând părul lupului nemțesc, dacă tot viața în România este atât de performantă și la fel ca cea din țara de adopție economică, de ce nu poftesc românașii cei patrioți înapoi spre casă, cu zacuscă și cu purcel cu tot, în spiritul patriotic atât de vânturat de mai toți concetățenii noștri.
În plus, deși nu sunt nici dintre cei mai bătrâni de pe planetă, dar nici dintre cei mai tineri, aș prefera să nu iau de bun neapărat ce zice omul ci mai degrabă ce face și, în acest caz, să mă mir puternic de tipul de patriotism marketat de mulți dintre români, care devin cei mai infectați de acest sentiment cu atât mai mult cu cât părăsesc țara pentru zeci de ani. În plus, sunt la fel de curios să aflu dacă plecatul în țările mai calde și cu apă mai caldă poate fi considerat mai patriotic decât reconstrucția țării, munca pentru dezvoltarea acesteia și participarea la viața civică din România, sau alte activități practicate zilnic de încă rezidenții români care nu au pornit spre alte zări.
Ținutul cu lupul sau cu ursul în această situație aproape de banc cu Bulă este, evident, spre amuzament, asumându-mi toate ocările și suduielile de rigoare, care vor cădea mai ceva ca grindina din ultimele zile din frumoasa noastră țară, încercând oarecum să mă eschivez ca un veritabil ninjalău măcar în fața a 2-3 procente din totalitatea puhoiului îndreptat asupra-mi.
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu