Trecând în revistă o parte a presei europene, referitor în special la articolele legate de euro-alegeri, nu mă pot abține să nu remarc comentariile lumii care dovedesc clar cât de simpleton, vorba fraților americani, este alegătorul de rând, indiferent de nație, nereușind să pun cap la cap 2 lucruri și să vadă fenomenul aparent simplu de cauză și efect precum și procesul care duce la rezultatul de duminică.

Și cel mai bun exemplu este cazul fraților mai mari de uniune, cei mai mari dintre frații noștri europeni și cei mai investitori în țara noastră. Astfel, după rezultatul extraordinar al AfD-ului (Alternative für Deutschland), destul de extremiști (de dreapta) din fire, foarte mulți alegători nemți parcă sunt uluiți, siderați și cu mutră de viței frumoși cu ochii mari și umezi, în fața porții celei noi. Oamenii nu par să fi făcut legătura dintre starea actuală din țara cârnaților de calitate, în care chiar puterea lor de cumpărare a scăzut, prețurile au crescut, cuțâtarii de origini străine proaspăt „integrați” par să facă legea ca niciodată pe iarba tunsă la milimetru din toată Germania și nemulțumirea unei părți a societății care a vrut să aleagă și altfel decât urmașii mămucii Angela, cea primitoare de imigranți fără o cercetare de bază în prealabil.

Mai în detaliu, comentariile majoritare bat spre aceeași narațiune „dar vai, ne întoarcem în anii ’30”, „rasismus” în sus, „rasismus” în jos, precum și altele asemănătoare, ce amai mare fiind aceea că alegerile de ieri sunt o palmă dată democrației. Le-aș aduce aminte pretinilor noștri nemțălăi că mai mare democrație ca acum nicicând nu au visat să aibă (și ei ar trebui să știe asta, pentru că alături de vecinii franceji, sunt chiar cei mai democrați dintre europeni)! Și de aceea democrația este atât de frumoasă și de bună, pentru că poți să alegi fix pe cine vrei, chiar niște plante (pronto, duamna Meloni, puoi sentire?) sau niște dulapuri (se aude acolo la domnu’ plăvanu’?) pe post de conducători! Tot așa cum la rândul vostru ați ales-o pe Mutti Merkel, care a multiculturalizat Europa și Germania până a crăcănat-o, umplând-o până la refuz cu doctori, cuțâtari, pardon, avocați, bătăuși, pardon, cercetători și alți muncitori de înalte calificări, iată că, partea cea mai nemulțumită de aceste decizii (votanții AfD, spre exemplu) par foarte aproape să transmită un vechi dar actual și cinstit „ciocu mic la ei nu la noi, că suntem la putere acuma”.

Și exemplele continuă puternic, de la olandeji, trecând prin Franța cea cu alegerile anticipate (un mare Bravo! domnului Micron!), cu oprire în însorita Italie a Fraților (câștigători și ei cu felicitări).

Așa că, pe limba cârnățărească, bitte schön, nicht mehr weinen! (vă rugăm frumos să nu mai plângeți), ci mai degrabă să reflectați la faptul că așa funcționează democrația și, așa cum am tot cântat la trompetă, lucruri de acest gen se vor întâmpla mai devreme sau mai târziu. Cu ce rezultate, va rămâne totuși de văzut, pentru că nu părem să fi văzut o îmbunătățirea grozavă prin cizmă (așteptăm totuși poate vreo părere de la cititorii noștri de la fața locului), pentru că mirosind presa din peninsulă nu pare să fie dată pe spate de vreo schimbare radicală în punctele cheie, deși nepoțica semi-radicală nu prea a dat cu securea așa cum a promis, dovedind destul de bine că a fost mai multă vorbărie și mai puțină acțiune.

Sursa foto.

Lasă un comentariu