Dacă ieri prețiosul și pretențiosul public român a huiduit un alt român pentru crima împotriva umanității de a-și face meseria și a cânta ce știe mai bine, astăzi, tot același solist a cântat și la al doilea concert Coldplay același tip de manea, proaspăt huiduită, fluierată, urâtă și dezaprobată.

Și publicul, ce să vezi, a dansat, a aplaudat și a fost mult mai „incluzivă”, mai tolerantă și mai dornică de a trata momentul exact cum ar fi trebuit să fie tratat, cu bun simț.

Mă întreb dar, câți dintre cei care au participat și au fost deranjați ieri de tânărul manelist și-au schimbat la 180 de grade atitudinea și au avut puterea dacă nu să danseze sau să aplaude piesa ăstuia, măcar să nu huiduie sau să fluiere. Sau, și asta fiind o posibilitate, dacă toți participanții de azi au fost total alții față de cei de ieri. Adică ieri au participat, cum am zis, nepoții lui Pruteanu și azi au participat nepoții maneliștilor?

Nu știu, e și greu de aflat, în orice caz. Dar e interesant cum, de la o zi la alta, ca prin minune, lumea a devenit spășită, a imbrățișat diferența, minoritatea (pentru că la un moment dat au fost discuții și legate de etnia băiatului, după mine total irelevantă și, dacă s-a discutat despre așa ceva, am ajuns rău!), maneaua, atât de ascultată la nivel național. Practic, lumea s-a privit în oglindă ca nație și a zis: bă, ce ne tot mințim atâta, e plin de maneliști printre noi, hai să recunoaștem și să nu o mai ardem elitist! Să lăsăm masca să cadă!

Sau, din compasiune și dragoste eternă pentru maneliștii rock’n’roll britanici, publicul a fost mult mai permisiv cu intrusul. Pe ideea că pretinul pretinilor mei este, și el, pretinul meu.

Cert este că până la urmă, totul e bine când se termină cu bine: Coldplay-ul, așa cum am anticipat, gustă stilul acesta de muzică (bravo lor!), invită la mai multă toleranță (din nou, bravo lor!) și nu se complică în rahaturi de dâmbovița, ei probabil având de pregătit alte concerte monstruoase pe cu totul alte meleaguri poate chiar mâine! Asta în timp ce melomanii carpatini cu tușe de extremiști de dreapta, vor rămâne să-și arate colții unii altora neuitând prea curând maneaua ascultată mai cu buna, mai cu forța, la un concert atât de anticipat.

Eu, dacă aș fi fost solidar cu huiduitorii și vânătorii de maneliști, ca un veritabil luptător pentru cultura românească și fiorul românesc, și aș fi avut bilet la cel de-al doilea concert, l-aș fi rupt în două și i-aș fi dat foc, îndemnând și pe ceilalți soldați ai dreptății și culturii pure să facă la fel, neparticipând sub nici un fel de formă la a doua reprezentație a tarafului englez. Asta ca să le arăt ce fel de coloană vertebrală și ce principii am!

Doar că, de la nivelul meu, n-am avut nici bani să-mi permit luxul de a participa vreodată la un concert Coldplay, nici distanța nu mi-a fost pretină și, cel mai important, și nu pot să subliniez cât de important este acest lucru, nu sunt un vreun fel de fan al acestei trupe, îndeletnicindu-mă cu alte treburi, cu mult mai neinteresante. Atât s-a putut!

Sursa foto.

Lasă un comentariu