Au trecut cred că vreo 14 ani de când marele australian Julian Assange publica milioane de documente secrete ale fraților americani care au demonstrat, printre altele, cum polițiștii planetei au omorât ca pe ultimii câini oameni nevinovați în timpul conflictului din Irak.

Aceste și alte coțcării monumentale ale măreților americani au fost astfel dezvăluite întregii lumi, cu riscuri enorme pentru cei implicați în „scurgerea de informații” Wikileaks. Assange, după cum deja știți, a stat mulți ani în ambasada ecuadoriană din Londra, apoi vreo 5 ani într-o închisoare a cățelușilor cei mângâiați pe cap ai americanilor, pardon, prietenii cei de nădejde ai americanilor, britanicii.

Iată că după o hăituială de cea mai joasă speță a „justiției” americane, s-a ajuns la un acord ca Assange să plece liber spre Australia cea frumoasă, locul de baștină al eroului nostru, în schimbul acceptării vinovăției.

A fost prea mult urmărit și pedepsit pentru punerea unei oglinzi către fața administrației americane, a spionajului american și a altor branșe ale politicii americane care, la fel ca cele ale altor nații, au gafat enorm și în cel mai josnic mod, ajungându-se la asasinate de oameni nevinovați, probabil niciodată pedepsite.

Apăi știți cum, orice soldățel american rangă de beat mai omoară muzicieni aflați în taxi-uri și sunt iute scoși din țara cu pricina, evitând orice fel de pedeapsă, primind doar o urechere disciplinară în America tuturor posibilităților, ce credeți că au pățit alții vinovați de alte atrocități în țările încă medievale unde frații americani au avut operațiuni?

Măcar dacă ar fi recunoscut spășiți vina și ar fi încercat să pedepsească chiar și de ochii lumii acolo pe vreo doi trei tartori…

Să nu ne înțelegem greșit, am susținut întotdeauna America și i-am considerat o națiune mare și care ne-a ajutat mult mai mult decât ne-au ajutat alții, evident, contra altor favoruri, pentru că încă mai cred că ei puteau face chiar mai multe pentru noi, dar nu putem să nu le batem obrazul pentru măgăriile pe care le-au făcut, la noi sau oriunde pe glob.

Și legat de eroul Assange, frații americani chiar s-au comportat ca niște nesimțiți notorii, astfel că îmi permit să le bat obrazul referitor la asta.

Mă bucur, în final, că unul dintre australienii noștri preferați scapă după atâta amar de vreme de urmărirea care parcă nu se mai termina și ajunge după multă vreme acasă la familie.

Sursa foto.

Lasă un comentariu