irod.ro

Dragi pretini, fiind ocupat cu cele legate de concediile cele semi-îndepărtate și aproape lipsite de rețeaua cea internețească, am preferat să fac o sinteză mai robustă a fazei grupelor de la Euro, optând să nu plictisesc lumea cu telegrame scurte despre fiecare meci în parte.

În plus, de la locația la care m-am aflat, căratul internetului pe spinarea măgarului ar fi încetinit și mai mult livrarea la timp și cu oportunitatea a părerilor cele ultracorecte despre sportul rege, pe care doar aici pe site le puteți găsi. Așa cum v-am obișnuit, obiectivitatea, sinceritatea referitoare la sportul acesta vor lovi fără milă și de această dată. Să pornim dară!

Începem cu meciurile României celei calificate de pe primul loc din grupă. Felicitările mele sincere pentru performanță, fără nici un fel de persiflare, pentru echipă și pentru Iedi, restul aciuaților pe lângă echipă și îndelung dătătorilor din gură neavând clar nici un rol în această reală performanță. Evident, aveam speranțe relativ mici, având în vedere fotbalul destul de ciufulit practicat de galbeni, dar iată, nu trebuie să joci ca Danemarca anilor ’90 ca să ieși măcar din grupă. Și, la ce fotbal au practicat alte echipe la acest Euro, ar fi fost extrem de păcat ca România să nu se califice mai departe, aici menționez pe lingăii de italieni, care, după calificarea cea plină de furăciuni, ajunge cu mare noroc să se califice.

Astfel, la meciul cu infatuații de ucraineni, care deși se bucură de suportul întregului continent când vine vorba de agresiunea militară cu care se confruntă, terenul de fotbal le-a arătat că nu ajunge doar gândul cel bun al europenilor pentru o calificare, ci mai trebuie să joci și ceva! Astfel, românii le-au dat cu terenul în cap și cu dosul de palmă peste gură, trezindu-i probabil din beția de încredere și preaplinul infatuării, aruncându-i cu mutra în praf. Nici nu au meritat mai mult de atât, chiar am sperat că probabil și celelalte echipe, Slovacia și Belgia vor face la fel. Nu s-a întâmplat, dar e bine că papagalii ăștia tatuați au rămas acasă, pentru că nu au arătat nici un fel de sport care să merite o calificare.

Mai departe, înfrângerea cu Belgia, venită pentru toți românii tot ca o trezire, o găleată de apă rece peste cap, ne-a arătat că totuși mai avem de învățat față de alții. Nu că belgienii practică vreun fotbal mirobolant, dacă e să judecăm după înfrângerea cu Slovacia, dar ne putem doar gândi ce meci ar fi avut românii cu alde gazdele cârnățare, dacă ar fi avut un astfel de ghinion. Oare câte ne-ar fi dat nemții?

La final, egalul cel normal și binevenit cu Slovacia a fost nu doar rezultatul corect, ci și cel pe care ar fi trebuit să pariem toți, fără nici un fel de jenă, mai ales că am avut clar de învățat de la alții mult mai „integri” decât noi, și anume Danemarca și Suedia, care au făcut acum ceva timp un 2-2 de toată frumusețea, pentru a se califica de mână, lăsând Italia acasă. Așa că, ciocul mic tuturor papagalilor comentatori la adresa meciului românilor cu slovacii, pentru că atât timp cât este liber la furăciuni pe față, un egal total echitabil și mulțumitor pentru ambele părți va fi întotdeauna varianta de ales înaintea altora care implicau mult mai multe riscuri. Nu mai aduc aminte de furăciunile prin care chiar campioana europeană, Italia, s-a calificat la acest Euro, că deja avem punga plină de argumente pentru cauza noastră.

Mergând mai departe chiar cu magnificii împiedicați azzuri, observăm cu spaniolii le-au arătat cum se joacă fotbal, nedându-le prea multe șanse prostălăilor în albastru. Am putea prevesti deja că de data aceasta, la ce fotbal practică, Italia nu va ajunge extrem de departe.

***Ca o continuare foarte proaspătă, un later edit mai exact, ați văzut și singuri ce fel de fotbal joacă proștii de italieni, pierzând cu felicitări în fața bancherilor elvețieni, care nu le-au dat nici o șansă macaronarilor prestatori de fotbal a la Gâgă. Drum bun către cizmă acestor trompete fotbalistice! Îi mai așteptăm la turneele finale doar atunci când vor juca un fotbal demn de un turneu final!

Felicit de asemenea performanța Georgiei, care reușește cu maximul (dez)interes portughez să se califice mai departe. Deși nici gruzinii nu joacă neapărat vreun fotbal extraordinar, iată că echipa va mai avea o șansă la o surpriză, deși este și în cazul lor destul de greu.

Referitor la meciul galbenilor noștri cu olandejii, nu trag speranțe prea mari, aș fi bucuros dacă s-ar califica, evident, dar consider că șansele sunt mai degrabă mai mici decât mai mari la o calificare, judecând mai degrabă după meciul cu belgienii decât după victoria împotriva gângavilor de ucraineni.

Că tot am adus vorba de gângavi, observ fotbalul cel fără sare, piper sau alte ingrediente al proștilor de engleji, și voi încerca pe cât posibil să observ în ce măsură vor mai putea păcăli lumea cu prețurile, laudele și gogonelele la adresa propriei echipe, care joacă mai degrabă o țurcă inadmisibilă decât un fotbal demn de un campionat european.

Așteptăm cu maxim interes și celelalte partide și nu mizez în mod special pe vreo câștigătoare anume, pentru că fotbalul rămâne totuși relativ deficitar la toate echipele, spectacolul menținându-se la cote joase comparativ cu alte turnee finale. Asta nu ne va împiedica totuși să privim cu toată atenția și restul de meciuri care au mai rămas.

Sursa foto.