irod.ro

Dragi pretini, așa cum poate ați observat, am apucat nu o dată să scriu despre ce se întâmplă la pretinii noștri nemțălăi și cârnățari, cu diferite ocazii, în marea parte a situațiilor de bine sau oricum, critici constructive (așa cum și nemții preferă să facă atunci când se adresează altora).

Tot pe stilul autentic german, citeam articolul de la ăștia din panorama, unde rar ajung, și am parcurs cu luare-aminte cazurile explicate acolo. Cum ar fi zis internetosfera acum ceva timp, într-un clișeu monstruos și ridicol, aprob pozitiv majoritatea celor relatate acolo.

Luându-le aleatoriu, se spune că nemțălăii preferă să vorbească în limba lor deși o parte ar cunoaște și engleza (mulți dintre ei, mai ales în orașele mari). E de înțeles, și eu aș prefera să vorbesc românește la mine în țară, chiar și cu veneticii, mai ales dacă ăia stau de multă vreme la mine în țară și nu se obosesc să învețe limba, unii chiar deloc, dar au pretenții să le vorbești într-o limbă străină.

Ce nu accept este refuzul constant al proastelor de ghișeu de pe teritoriul german, care se încăpățânează să nu discute nici măcar în termeni bazici cu unii clienți într-o limbă engleză de grupa mică. Mai ales că la un împuțit de ghișeu nu se rezolvă probleme de banking mondial și nu pică bursa de la Frankfurt dacă o informație este transmisă chiar și în engleză.

Am urât cu patimă patrioții ăștia de birou, care parcă dau de înțeles că prin inflexibilitatea și rigiditatea lor țin la distanță imigranții cei răi puși pe scandal, crime, violuri și atrocități în patria lor mumă, uitând complet că însăși muma Germania are nevoie (ca și alte țări, evident) de muncitori în o mulțime de domenii, și, poate cu asta trebuia să încep, politica națională este încă la nivel de „habibi, come to Germany.”

Evident, calea de mijloc este cel mai bun răspuns în acest caz, dar, în Germania, mai aprig decât în toate celelalte țări (poate minus Japonia), trompeta sună tot mai tare a extremă de dreapta.

Tot legat de asta, se mai zice acolo că „Oamenii au impresia uneori că dacă știi mai puțină germană, înseamnă că știi mai puțin din orice altceva”. Aș completa că motivul din spate este sentimentul de superioritate pe care nemțălăul îl are în fața ausländer-ului, când el are impresia că alții râgâie a foame în timp ce el râgâie a cârnați și bere hergestellt in Deutschland. Unele motive nu le putem combate, altele putem și încă în mod categoric. Dar oamenii au emigrat acolo pentru argumentele pro-nemți nu pentru contra-nemți.

Și aterizăm lin la subiectul cel mai important: domeniile în care sunt exploatați muncitorii.
Germania, clar, poate să ne dea lecții multora despre multe, dar nu spaniolilor și francejilor despre autostrăzi, nu danejilor despre standard de viață și nu românilor despre viteza de internet și ospitalitate. Și nu mai mă obosesc să bag în discuție pe frații americani sau pe alții din lumea largă…
La fel cum nu ar trebui să dea lecții despre drepturile muncitorilor, Germania fiind din acest punct de vedere la nivelul bătrânescului Ev Mediu, sclavia modernă (Moderne Sklaverei) practicată în această țară fiind o realitate incontestabilă. De la șantiere navale, la câmpurile agricole, cu popasul obișnuit prin casele de bătrâni, dar conducând frumos dubița de amazon pentru a livra totuși pachetele la timp, muncitorii sunt sclăvăgiți ca ultimele animale cu cea mai mare nerușinare. E drept, dacă ești sclăvăgit în alte țări, probabil ești sclăvăgit pe bani mai puțini, dar asta nu face sclavia mai dulce, sper că suntem de acord!

Mai spre încheiere, pentru că m-a apucat puțin greața, m-aș apleca asupra afirmației următoare: „Cea mai frumoasă lecție pe care am învățat-o este că germanii nu sunt «reci». Își văd de treaba lor, nu judecă după aparențe…” Aș sublinia că am dubii de cel mai înalt nivel vis-a-vis de aceasta, în condițiile în care, fix cum în text s-a precizat și am reluat și eu: „Oamenii au impresia uneori că dacă știi mai puțină germană, înseamnă că știi mai puțin din orice altceva.” Și am încheiat argumentarea.

Este ridicol cum, într-o relatare despre maica noastră a tuturor, germania cea marketată atât de corectă și loială, atât de ordonată și de curată, apar termeni atât de antitetici încât ți se pare că se vorbește despre Burkina Faso sau Gabon: condiții de muncă precare, exploatare, izolare socială, zonă gri, semilegal.

Apreciez, cum am mai spus, această țară, pentru numeroase treburi, dar nu m-aș hazarda nici în ruptul capului să consider germania ceea ce nu este, oricât s-ar împotrivi o vastă parte a amatorilor cu bale la gură.

Sursa foto.