irod.ro

Dragi preatini amatori de sport în general și fotbal în mod special, ajungem după o vreme la final de Euro. A fost o zi plină, de la cele triste la cele vesele, cu trasul asupra boului de Trump, cu ziua națională a Franței și, iată, cu finala Euro 2024 de la pretinii nemți.

Înainte de a face foarte pe scurt un rezumat al finalei și părerea pe scurt, trecem în revistă scorurile și niște comentarii scurte pe marginea fazei eliminatorii. Astfel, Elveția – Italia (2-0), un meci în care nesimțiții de italieni, niște incapabili nerușinați au luat ce merită de la bancheri. Nu știu cum de nu le-a fost rușine măgarilor ăstora să se prezinte în așa hal la un turneu final, mai ales din postura de campioni europeni. Mizerabil fotbal, mizerabilă echipă, mă bucur enorm de mult că au plecat acasă fără să ne mai chinuie ochii cu atrocitatea de țurcă pe care au jucat-o. Bravo Elveția, care s-a văzut că deși a terminat grupa de calificare în spatele trupei lui Iedi, au ajuns ceva mai departe, fiind o echipă cu mult mai solidă și mai bine pregătită.

Germania – Danemarca (2-0), nimic de spus, un meci de pluton. Anglia – Slovacia (2-1, după penalty), o târâială de meci, în care englejii au câștigat extrem de greu, cu o Slovenie care a jucat cinstit, dar care nu era sub nici o formă pregătită pentru lovituri de departajare, văzându-se în ce hal au executat. Păcat, dar asta este, e bine și așa cum a fost pentru o echipă care oricum s-a depășit pe sine și, mai ales, a depășit 3 echipe de prostălăi, Albania, Serbia și Croația, echipe pentru care conflictele din afara terenului au fost mai importante decât fotbalul din teren. Niște nesimțiți infatuați care au plecat acasă loviți peste ochi fix așa cum meritau! Nu ne pare rău, dimpotrivă! Mă mir și în cazul împiedicaților ăstora cum de nu le crapă obrazul să joace mizeria aia de nimic la un turneu de 5 stele! Lamentabili!

Spania – Georgia (4-1), felicităm aici Georgia, pretinii noștri din Caucaz făcând o figură extrem de bună la primul turneu european. Îi mai așteptăm! Franța – Belgia (1-0), aici e foarte bine cum s-a încheiat, Belgia fiind o echipă de amatori infatuați, umflați întotdeauna de o presă sportivă care nu are habar de nimic! Niște lingăi de clasă mondială, bătuți de alții chiar mai proști ca ei! Vă dați seama și singuri la ce genunchi de broască râioasă este fotbalul belgian, dacă au ajuns să fie bătuți de o echipă de împiedicați precum Franța! Ducă-se și să nu mai îi vedem degrabă!

Austria – Turcia (1-2), aici infatuarea austriacă a fost bățui băgat în roata propriei biciclete, turcii jucând totuși mai bine, dar austriecii auto-sabotându-se după ce s-au crezut dinainte câștigători. Așa le trebuie! Felicitări turcilor, care au jucat o alba-neagra de toată frumusețea la turneul acesta, cu unele dintre cele mai ridicole faze văzute la un campionat european, dar, iată, cu o performanță destul de bună pentru o echipă totuși mediocră.

La final, nu din greșeală, România – Olanda (0-3), cu galbenii lui Iedi revenind inevitabil la fotbalul crunt, fotbalul mic, ăla plin de bâlbe și stângăcii, de lufturi și împiedicați, ăla cu un Ianis mai preocupat de nuntă și de nevastă decât de meci și cu alți proști de fotbaliști arătându-și la final limita, aceea de ageamii. Oricum, e o performanță bună, ăsta e nivelul, oricum mai bun decât al tuturor din zonă, Ungaria, Croația, Serbia, Albania rămânând de căruță, cu un fotbal cu mult mai slab decât al românilor. Dar, oameni buni, țineți minte, aceasta este o consolare, nu o performanță! Asta pentru o echipă care face un pas înainte și doi înapoi, și așteptăm acum cu înfrigurare pașii înapoi care probabil vor fi făcuți cu ocazia sesiunii de calificare la Mondiale, unde nu am mai participat din Evul Mediu! Nu e cazul să ne îmbătăm deci cu iaurt de fructe, nici cu lapte de capră, este o situație decentă pentru fotbalul de națională din România, cum ziceam, mai ales când vedem situația din zona noastră de lume.

Mai departe, în sferturi, am avut Spania – Germania (2-1, după prelungiri), unde e foarte bine că nemțălăii au rămas acasă, fix acolo unde au jucat, demonstrând că și ei sunt destul de slabi pentru o fază mai avansată de Euro. Dacă chiar sunt atât de buni cum se cred, îi așteptăm să bată tot la următoare competiție importantă, adică la Mondial, ca să ridicăm mâinile și să ne cerem scuze de la unii care acum deși au impresia că sunt buni, sunt doar niște pămpălăi cu gura mare, dar cu puține realizări pe teren.

Portugalia – Franța (0-1 după penalty), un meci ridicol, între două echipe proaste, un plictis enorm care m-a făcut de multe ori să mă uit la Peppa Pig, pentru că ce se vedea pe teren era insuportabil. Anglia – Elveția (2-1 după penalty), un meci în care mi-a părut rău de bancheri dar, care, din poziția în care erau, și-au cam căutat-o cu lumânarea, nereușind să țină de un rezultat în fața unei Anglii destul de medii și accesibile. Păcat, poate data viitoare!

Olanda – Turcia (2-1), un meci foarte interesant, activ, ritm alert, toate bune, în care m-am bucurat de fotbal, partidă în care oricare se putea califica mai departe fără nici o supărare. A fost Olanda de data aceasta, felicitări turcilor, care cu armele pe care le-au avut au făcut mai mult decât au crezut și ei probabil. Și un bravo și mai mare olandejilor care au demonstrat că pot să și revină din spate și să câștige. O echipă solidă, românii aflând pe pielea lor calitatea brânzarilor.

La semifinale, lucruri simple, Spania – Franța (2-1) aducând în sfârșit eliminarea clovnilor franceji, care nu știu cum dracu’ fac și ajung în semifinale cu un fotbal de doi lei, pentru care nu aș fi dat nici măcar cei 3 lei-donație, aproape obligatorii la un meci de liga a cincea din România, cu atât mai puțin banii pentru o semifinală de Euro! Bine că s-au dus acasă de mâna spaniolilor, să nu ne fi trezit că ne strică proștii ăștia tot restul anului cu o calificare în finală!

Olanda – Anglia (1-2), un meci onest, în care deși olandejii păreau că au avantajul, au fost depășiți de niște engleji mai maturi, mai serioși, care, vorba românească, și-au dorit mai mult victoria. A fost destul, bravo și englejilor, care, fără să rupă gura târgului cu vreun sport deosebit, iată că fac 2 finale de Euro la rând, o performanță, amară ce-i drept, dar totuși de notat!

În finală, dragi pretini, după un meci demn de închiderea unui turneu final, am putut să mă bucur de victoria Spaniei, deși nu aș fi fost foarte trist dacă ar fi câștigat englejii. Au fost cele mai bune echipe, au meritat să joace finala. Personal, Spania mi-a plăcut mai mult, m-am și bucurat pentru ei, și, mai presus de toate, m-am bucurat că pretinul nostru Oyarzabal a marcat chiar în finală, revenind după o cruntă accidentare, care l-a ținut destul de mult pe bancă. Per total, un meci bun, nu extraordinar, dar totuși potrivit pentru o finală.

La finalul finalului, organizare foarte bună, nemțească, fără prea mari incidente, mai ales în contextul amenințărilor de tot felul din toată Europa. Bravo nemțălăilor, nu au dezamăgit, asta înseamnă că te poți baza pe ei și în viitor. Și acum, cartoful cel fierbinte face saltul dincolo de Rin, unde altă trupă de brânzari se pregătește pentru al doilea mare eveniment sportiv de pe continent, Olimpiada de la Paris.

Sursa foto.