Citeam știrea inițială despre recolta sau revolta (nu mai îmi aduc aminte exact) românilor din celebra și marea britanie, care s-au declarat profund împotriva sechestrării copiilor din familie de către faimoasele servicii sociale britanice. A vorbit mult mai complet și mai corect necolegul Cetin.
Legat de țara asta am avut tot timpul un semn de întrebare în cap și nu i-am apreciat în mod special pentru nimic. Nu îi urăsc, doar că nu mă interesează cultura lor sub nici un fel de formă. Până și berea din partea aia de lume pe care o apreciez este, culmea, irlandeză. Rog cunoscătorii în domeniu să se abțină de la recomandări, trimițându-i către o istorioară mai veche despre gusturi.
În plus, de când au decis cu propria ștampilă și propriile acțiuni, în foarte mare cunoștință de cauză să ne părăsească, adică pe noi, europenii, ieșind din UE într-un stil clasic de „ba pe-a mă-tii”, am început încă și mai puternic să nu fiu interesat de ce se întâmplă în acea țară. Pentru mine britanicii nu mai există demult, harta mea vie conține orice fel de nații, de la letoni până la australieni, de la mozambicani până la frații americani, dar britanicii au murit deja și pomenile se țin întotdeauna cu religiozitate în amintirea lor.
Azi a venit iară momentul ca să mai aruncăm un camion de pământ peste groapa unde ăștia își „dorm dormul”, vorba secuiului, de veci, și să mai scuipăm puțin a scârbă a propos mai ales de ce se întâmplă „in the underworld.”
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu