irod.ro

După cum vedeți pretini, lumea asta pare că e cam bătută în cap, cel puțin o parte, nu știm dacă mai mult azi ca ieri sau în măsură mai mare ori mai mică.

Și unul din exemplele recurente ale prostiei peste care nu am trecut, cel puțin noi, ca europeni, este cel al situației lăcașelor de cult care scriu la carnețel ce văd și ce aud și, pe lângă asta, antrenează fanatici religioși pentru scopurile deja binecunoscute.

Nu erau destul proștii ăia de prin Bosnia, descoperiți și renumiți de atâta vreme, sau, mai recent, atâtea și atâtea locuri de închinăciune executivă de la francejii cei liberi egali și fraternizați, ci chiar de la frații lor nemți, unde ditamai besearica cea albastră dar cu semilună în loc de cruci, pare că înșcolea tineretul frumos și liber la tot felul de anti-europenisme clasice, plus adunare organizată de informații, ca un fel de doi și-un sfert mai modern și mai nervos.

Dar știți cum, la noi în țară, mai precis UE, libertățile cetățenești inclusiv religia, sunt drepturi care stau la baza statului, peste care nu se poate trece. Și tocmai în virtutea acestora este mai ușor să fii luat de prost și tratat ca atare.

Doar că, pretini, gângăvia politică europeană are efecte și asupra oamenilor de rând, mai ales când alții care trec pe lângă noi, radicalizându-se încet dar sigur, ne văd zilnic ca pe niște inamici chiar la noi în țară.

În plus, deși este o discuție veche și care merită întotdeauna discutată, m-aș bucura ca atunci când merg în orice nație necreștină, să mă închin la Dumniezău într-o besearică standard, cu cruce deasupra și tot tacâmul, fără risc să-mi iau o bombă în cap sau un topor între ochi, nu credeți?

Asta pentru că, la fel cum și celelalte culte își cer drepturile garantate de legea noastră, tot așa cerem și noi, cam ca la permisele auto, o reciprocitate de bun-simț. Încă chiar lăsăm de la noi, fie, nu avem nevoie de besearică, dar măcar nu ne mai aruncați în aer! Și suntem foarte mulțumiți!

Pe de altă parte, cam câtă vreme îi trebuie unu serviciu de informații din UE să se prindă de anumite chestii care se întâmplă pe teritoriul țării înainte ca să fie prea târziu? Sau este deja prea târziu și ei, ca și ăla de la revoluție, se fac că lucrează, fiind un îndemn adresat reciproc între angajații cu ochi albaștri în fiecare zi lăsată de la Dumniezo?

Amatorismul este indubitabil acceptabil în multe domenii, fiecare îl practică zilnic și cu real succes în varii motive dar, în domenii precum informațiile și siguranța statului, ar trebui să fie făcute de oameni pregătiți temeinic. Nu?

Sau a trebuit și pe la Hamburg să se îndeplinească vestitele cote de incluziune și diversitate?

Sursa foto.