irod.ro

Dragi preatini, revenind din pelerinajul pe vestitul Tărâm sfânt de metal, punctez câteva scurte impresii, poate e cineva interesat ce se întâmplă la cel mai mare festival de Metal din lume. Nu neapărat ca să meargă, ci doar așa, spre cultură generală și informare. Tot la fel cum am făcut și acum doi ani.

În primul rând anul acesta Dumniezău a dat ploaie doar 2 ore maxim, total inofensivă față de anul trecut când organizatorii și participanții s-au bătut cu noroiul toată săptămâna. Deci clar un mare plus, care nu a depins de mâna omului.

Apoi, organizarea legată de acces a fost cu mult mai bine pusă la punct față de acum doi ani, când am stat 8 ore în sat, în mașini, eu dimpreună cu doamna și cu alți mii și mii care se apropiau din toate colțurile Europei. Acum, campingul s-a făcut în maxim o oră, un mare mare progres.

Apoi, sunetul, ireproșabil, ca întotdeauna. La oricare dintre scene, în special la vestitele scene Faster și Harder, extraordinar! Spectacolul de lumini, genial, ca în fiecare an, cu un mare plus pentru show-ul de drone colorate de sâmbătă seara, anunțând puțin din ce se va întâmpla la anul.

Trupele prezente au fost de toate pentru toți, de la bătrânii Scorpions, care încă mai se târâie cu stil, până la mult mai tinerii DragonForce, toți au știut unde vin și la ce cote trebuie să își facă show-ul. Și, vorba americanilor, au livrat! Băi băieți, au livrat toți într-un mare fel! Numai cuvinte de laudă pentru trupe, care, fără nici un fel de bâlbâială sau împiedicare, au fost la cel mai înalt nivel!

Ca genuri, de toate pentru toți, mai ales că au avut 10 scene, ca și în alți ani, astfel că am putut fi încântat de o mulțime de trupe, împrăștiate pe coclauri, având cam 15 minute între două reprezentații dacă doreai să te îndrepți către altă scenă, lucru total realizabil.

Dintre formații, înșirui aici, fără nici un fel de ordine, absolut tot ce mi-a plăcut în mod cu totul și cu totul special: Insomnium, Axel Rudi Pell, DragonForce, Avantasia, Blind Guardian, Cradle of Filth, Rage, Opeth, Sonata Arctica, Sebastian Bach, Testament, Gene Simmons Band, Behemoth, Tragedy.

Foarte pe scurt: impresie mai bună ca în anii trecuți, în special cu organizarea și disponibilitatea stewarzilor, vânzătorilor, și în general a personalului.

Ca prețuri, ca și acum doi ani, o bere la 0,4l a fost 5.5 EUR, ceea ce a fost un lucru bun, pentru că se demonstrează că se poate și fără să se scumpească chiar absolut totul de la an la an.

Pe final, impresia generală este foarte bună, oamenii mult mai pregătiți ca în alți ani, clar mai bine ca în celălalt an de grație când am participat, 2022. Și, cu tot riscul de a repeta, subliniez modul în care trupele și-au făcut show-urile, toate fiind la cel mai înalt nivel de profesionalism, fără nici un fel de întârziere, fițe, mofturi sau alte măgării, ceea ce este de fapt o normalitate când vine vorba de metaliști, dar, poate ar trebui să învețe și alții de la alte festivaluri cum se face treaba.

Locația este, în opinia mea, de un pitoresc imbatabil. Verdele și pădurea sunt primele care îți sar în ochi, și apoi vacile Holstein și oile care pasc plictisite toată ziua. Nu mai spun că Marea Nordului este la vreo 45-50 de km distanță, fiind o destinație aparte, cu totul și cu totul diferită de obișnuitele locații ce includ „mare” de pe faimoasele liste cu destinații alte turistului de rând. Iar pentru cei mai cu dor de ducă, însăși Danemarca cea avansată se află la o altă aruncătură de băț de Wacken, ce-i drept, o aruncătură mai sănătoasă (123 de km).
Dar despre destinații de acest gen, probabil la rubrica specială a Destinației săptămânii, cu altă ocazie.

Cât despre locul preferat de pelerinaj de la Wacken, mai participăm și cu alte ocazii pentru că distracția, pardon, regăsirea sufletului este absolut garantată!