Citeam despre scandalul medaliei gimnastei române, care s-a plimbat în câteva zile cât alții într-o viață, făcând o mică navetă între Bucureşti şi te miri ce oraş american via Paris.
Plus discuțiile aprinse pe marginea cui are dreptate, a judecății staborului olimpic şi a părților implicate, românii fiind cei cu căciula răsucită în mână şi americanii fiind în postura burtoşilor cu dinți de aur şi cu pretenții exagerate.
Doar că, din când în când, staborul mai ține şi cu păduchioşii cei săraci, spre furia, jeluirea, plânsul şi scrâşnirea dinților părții bulibăşeşti.
Fix cum s-a întâmplat acum, medalia poposind, ca să folosesc un termen de fotbal minut cu minut, chiar la Bucureşti, fiindu-i decernată cu un fast grăbit sportivei de la noi din țară.
Evident, decizia a stârnit reacții de tot felul, mai ales peste ocean, unde cei mai proşti dintre americani şi-au dat coate în a spurca în fel şi chip pe toți, de la comitet olimpic până la gimnastǎ (română), şi probabil şi până la țară, România fiind fără îndoială făcută muci prin cine ştie ce alte publicații mai anonime americane.
Eu o să adopt fix atitudinea medaliatei şi a altora de pe la noi, de urs care trece în timp ce javrele legate în lanț încă latre cu spume la gură, alegând să mă bucur oarecum peste măsură pentru o împuțită de medalie.
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu