Citeam la necolegul Cetin despre unul din gângavii mei preferați, primarul metropolei bănățene, această frunte transpirată a nației și stată în canicula Câmpiei de Vest, Timișoara, care se miră cum altfel decât ca un gângav de practicile clasice din spitalele românești, și anume șpaga cea sfântă și perenă.

Și mi-am adus aminte de o povestioară, de acum mulți ani, de pe timpul băselului, al piticului boc și al păstorului spitalelor cseke atilla, când am fost prima dată (sper să fi fost și ultima) într-un spital românesc.

Iaca ajung eu in salon după operație, ai mei pleacă acasă după vestitele fețe de oameni necăjiți că ăla micu e pe patul de spital, știți, protocolul clasic românesc de jeluire mai mult decât necesară, mă dezmeticesc, îmi trece anestezia cea frumoasă și dau încet de durerile cele clasice și observ lângă mine un moș de 86 de ani, veteran de razboi, deportat prin siberia, care era acolo pentru mult mai mult decât amărâtele mele 3 zile, astfel că eu nu m-am plictisit chiar deloc, smartfonul fiind inca o necunoscuta si interneții fiind puțin mai captabili decât în Turkmenistanul pretin de azi. Moșul povestindu-ne aventuri și aventuri de pe la Kolâma, din agricultura sovietică din Extremul Orient, cum a fost transferat la pădură pe malurile Donului, și, în final, cum a fugit către casă, aruncând din tren ruși și furându-le mâncarea.

Dar, revenind, din cauză că veteranul era mai necăjit financiar decât alții, primea câte un algocalmin după insistențe destul de mari, urmate de niște comentarii foarte aprige la adresa fundului asistentelor celor tinere, care evident făceau deliciul tuturor bolnăvicioșilor din salon. Acestea negreșit și extrem de prompt veneau cu replica: nu mai poți moșule, nu mai poți, las-o baltă! Iar moșul, în timp ce artistele în alb se îndreptau ca fotomodelele de pe Fashion TV către ușa salonului, dând din fesele cele menționate, moșul mai al naibii le ura de sănătate și le provoca să se apropie, amenințându-le cu puterea dragostei bătrânești.
Ce vremuri! Alea în care, contrar celor de acum, nu se dădea șpagă, nu existau probleme cu aprovizionarea de medicamente în spitale, nu existau infecții nosocomiale și doctorii nu percepeau taxe de șmecheri pentru tratamente preferențiale pe salon și nu numai. Oh wait…

Sursa foto.

Lasă un comentariu