Mai de pe la începuturi, am urmărit deja clișeistic prezidențial subiectele din zona Caucazului, această ușă ca-n birturile din Vestul Sălbatic, care se deschide în ambele direcții, dintre Europa și Asia.

Așa cum se știe, după războiul de o zi și exodul de mult mai multe zile al armenilor din Nagorno Karabah, armenii au rămas cu o dezamăgire enormă față de ruși, astfel că au făcut, așa cum era de așteptat, toți pașii așteptați de îndepărtare de bandiți și s-au întorc cumva spășiți către Maica Europa.

Evident, mașina clasică a agresorilor ruși continuă să toarcă încet, și cel mai nou plan pus la cale ar fi fost o lovitură de stat chiar în Armenia proaspăt întorcătoare de spate. Mai pe scurt, câțiva cetățeni armeni, unii chiar de prin regiunea războită foarte recent, ar fi fost pregătiți militar, tehnic și tactic, pe teritoriu rus, pentru a duce la capăt înșoricătura armată.

Au fost prinși de armeni și probabil dezgustul a crescut cu încă și mai multe grade față de fostul aliat principal.

Evident, mă bucură deschiderea ochilor de prin zonă, doar că, la fel ca în cazul moldovenilor din republică, mai mult până departe și corupția asociată cu încăpățânarea diferitelor grupări oficiale și neoficiale din țările respective plus o afinitate clară față de sovietici a unei părți a populației care încă mai gustă conspirații servite calde pe filiera rusă, fac misiunea pro-europeană să rămână destul de împotmolită pe acele meleaguri.

Sursa foto.

Lasă un comentariu