irod.ro

Ca mai tot omul de azi, nu născut neapărat cu telefonul mobil în mână, dar cumva prezent de la deja trecuta lansare comercială către mase, acum ‘jde ani, când la modă erau alde Nokia, Mitsubishi sau Maxon, la prețuri destul de măricele.

Era o vreme simplă, în care fotografiile erau făcute cu aparate foto cu film, care trebuia developat. Lumea știe, nu are rost să continui, pentru că ajungem la magnetofoane, casete audio și piratări de piese de pe radio și TV, VHS-uri și altele acum considerate atrocități tehnice de noua generație.

După lunga introducere tehnică, ajungem la ziua de azi în care fotografiile, videoclipurile și mai ales destinațiile sunt o laudă, în condițiile în care fotograful de ocazie ține să arate privitorilor (cu miile, zecile, sutele sau milioanele, de la caz la caz) tot felul de destinații în trend, la modă, promovate în social media, la agenții de turism sau oriunde prin media.

După cum știe toată lumea, chiar am lansat o serie extrem de interesantă de articole, ce-i drept, destul de bisectă și scumpă la ediții, precum apariția așa zis-ului monstru din Loch Ness. În schimb, de o calitate imbatabilă în comparație cu mizeriile de destinații promovate la orice butic turistic sau pe orice pagină de insta.

Iar motivele sunt extrem de simple: turismul de masă este una, turismul pentru like-uri și inimioare este alta iar turismul adevărat, departe de cuvioasele și nelipsitele reclame și trompete sunt cu totul și cu totul altceva.

Exemplificând, ca orice tip de cetățean, fără sau cu bani, care navighează cu cohorte de fani pe urmă pe vestitele platforme de social media, arzând-o ca bogații cu trabuc în bot, păhărel de vreo împuțită de băutură mai la modă, fără valoare adevărată, la orice terasă din Paris, Viena, Dubai sau orice plajă tailandeză sau indoneziană (și aici mă refer în mod special la împuțita de insulă Bali), în condițiile în care din orice mare oraș românesc avem zboruri low-cost cu alde WizzAir, la 10-20-30-50$ dus-întors, pare ridicol, comic și total nespecial și de o banalitate cutremurătoare. Asta deși observați cu toții că protagoniștii ăstor tipuri de excursii și laude documentate cu poze și filmări care mai de care mai artistice țin să se dea peste cap să vă demonstreze contrariul.

Pe de altă parte însă, o cină romantică în mijlocul deșertului Gobi, laolaltă cu o familie de păstori nomazi, în iurta cea încăpătoare, în Brest-ul cel dictatorial bielorus și extrem de dubios în zi de azi, gustând o vodcă sănătoasă, la o vizită prin blestemații de munți Tian Shan, la muls de iaci prin te miri ce sat kârgâz de frontieră, atunci aș fi aplaudat nu doar cu mâinile ci chiar și cu picioarele orice fotografie, orice documentare și orice poveste despre astfel de aventuri minunate. Atât cât se poate și atunci când se poate, prefer să visez și să mă gândesc la acestea din urmă. Și, cine știe, cândva să le vizitez pe toate.

Asta pentru că banalitatea, mainstream-ul, moda maselor și social media sunt la fel de triste și de goale de sens ca o conservă de pește de prin spatele gării de Est pariziene.

Ș i peste astea, măcar dacă, odată cu excursiile cele instagramabile, turistul de azi ar prinde și un procent din istoria unor locuri de tradiție precum sus-numitele capitale europene, odată de imperii chiar.

Dacă ați urmărit fițuica prezentă de la începuturi, ați observat că aici milităm pentru o originalitate adevărată, pentru un spirit cu adevărat liber, pentru trăit după propriile principii și nu pentru spiritul clasic de turmă, fie ea și virtuală, nu pentru mainstream, nu pentru like-uri și aplauze de la necunoscuții lumii. Critica, pamfletul, batjocura, persiflarea nu sunt nicidecum insulte sau ofense, ci metode normale de discuție, de punere în balanță, de dezbatere, absolut toate bazate pe adevăruri.

Tot la fel și legat de subiectul destinațiilor – cât timp visul marketat este un croissant și-un macarons pe o stradă pariziană urmată de două poze de pe Esplanade de Trocadéro postate instantaneu pe rețeaua preferată, fără nici un pic de învățăminte despre ce înseamnă destinația noastră, putem să ne considerăm ca și cornuta din poveste: am plecat boi și ne-am întors vaci.

Călătorii plăcute și inspirate!