Știți de mai multă vreme că urmărim subiectul incapabililor ăstora din Mexic, care se căznesc sau se fac că luptă cu crima organizată, parcă la un îndemn lansat tot de ăla care îi spunea poetului nostru preferat, la revoluție, „Mircea, fă-te că lucrezi!”

Tot la fel se fac și pârliții ăștia care țineau morțiș să ne dea nouă lecții și să ne pună la punct, ferindu-se ca niște mironosițe de periculoșii scammeri români, în timp ce la ei în țară nu puteai sub nici o formă să calci în anumite zone din țară, de frica bandelor de traficanți, care te agățau în cui sau te dizolvau în butoaie, din te miri ce motiv, care oricum nu contează.

La fel au pățit și săracii ăștia care au fost asasinați și decapitați în stiluri mai barbare decât la mult huliții frați de-ai noștri din Africa de Vest.

Și ne întrebăm, după astfel de evenimente, cât timp mai trebuie să ne prefacem că Mexicul este o țară de lumea întâi, hai chiar a doua, în timp ce ne uităm cu scârba clasică la recent menționații frați din Burkina sau la vecinii și la fel de frații noștri din Mali și Niger.

Și asta în condițiile în care incapabilii de mexicani se află fix la granița cu cea mai mare putere mondială, de pe urma căreia ar putea să profite încă și mai mult în lupta contra bandelor de criminali și traficanți. Întrebarea rămâne: doresc păcălicii ăștia să facă așa ceva?

Sursa foto.

Lasă un comentariu