irod.ro

Imobili are toată lumea în țara asta, doar suntem locul întâi la proprietari dintre toate națiile europene (sau undeva acolo în top 2). Nu se mai satură nimeni de case, apartamente și de făcut bani din chirii și alte cele.

Astfel că afașerea cu imobiliare duduia până nu demult, deși din mai multe părți semnalele erau că nu se mai înghesuie lumea să cumpere la fel de mult ca înainte. De, prețuri mari, renumerație mică, vorba caragialească.

Asta nu i-au împiedicat pe împiedicații nației să cumpere cu avansuri 100% apartamente de pe foaie, cu promisiunea că vor fi construite cândva. Asta e o modă românească cred, sau balcanică în cel mai larg sens posibil, unde cumpărătorul este atât de temerar să dea banii (cu grămada!) pe o locuință care se află doar în imaginație și pe niște schițe.

Astfel, printre atâtea macarale, celebrele, comunistele și nelipsitele macarale, a apărut și scandalul Nordis, prezentat în mod mai riguros de către vestiții necolegi Cetin și Vali, în care nenea ăia jurnaliștii, suspectați că ar primi servite de la blue-eyes de oameni respectabili, pun pe postament firma de garsoniere a domnului supă și a duamnei vicol, cea mai artistă dintre avocatele țării, una dintre urmașele altei blonde aproape prezidențiale. E de urmărit materialul ăstora, este interesant.

Nu că m-aș mira de înșoricăturile la nivel înalt pentru a facilita tot felul de rechini imobiliari, în țara în care se dau legi pentru un singur om, recte preșădintele sau foști preșădinți, pentru diferite derogări sau chiar legi pentru alte persoane sau companii., ce mai contează o acoperire politică sănătoasă pentru o companie de asemenea rang! Asta înseamnă să fii mafiot într-o țară de mafioți!

Revenind la subiect, eu am câteva mici dileme mai degrabă îndreptate către cumpărători: ce fel de oameni sunt cei care cumpără cu banii jos apartamente la orice firmă de genul ăsta? CIne are atâția bani? Există și oameni din pături sociale mai josnice (sau mai joase dacă poftiți) decât cea de politician sau afacerist mic sau mare, care plătește fără să vadă „marfa” în condițiile în care o locuință nu are prețul unor ascuțitori comandate de pe temu? Își mai au rost jelaniile și lacrămile celor care cumpără cu ochii închiși, aruncând banii în stil ciobănesc-becaliot atunci când realitatea din teren nu se potrivește de nici un fel cu ce s-a promis verbal/contractual?

Sunt chestii deosebite și multe la care, dacă dă Dumniezo, vom afla răspunsuri cu timpul. Până atunci, ca încă preșădintele nesortit la a fi parlamentar cu lege pe persoană fizică, voi urmări cu deosebită îngrijorare desfășurarea evenimentelor.