Cu surle și trâmbițe, de fapt mai degrabă cu fanfară de îngropăciune s-au anunțat ieri planurile bandiților și hoților prinși cu mâța în sac de la Volkswagen de a concedia cu șut o grămadă însemnată de angajați.

Treaba e simplă și complicată în același timp, pe de-o parte presiunea chinejilor cei mulți și ieftin lucrători și asamblatori de mașini electrice care par să fie mai bune și mai ieftine decât vestitele și mult trâmbițatele mașini de calitate germană.

Pe de altă parte, probabil și decizii de management de neam prost din partea nemțălăilor, care nu doar că au mașini scumpe ci și chiar și mai poluante. Nu că cele electrice nu ar fi, considerând bateriile cele vestite despre a căror reciclare probabil îi vom însărcina pe nepoții nepoților noștri să o facă, în timp ce ne batem pe burtă de cât de iute am salvat planeta de la distrugere. Oricum ar fi, calitativii ăștia par să piardă tot mai mult în fața ălora plătiți cu un bob de grână pe lună, din mila partidului cel atotsubvenționant.

Astfel, proștii ăștia de nemți, prinși ca mâțul ăla în ușă, nu are prea multe opțiuni la dispoziție, fiind clar că ceva tot va pierde. Că va fi mult sau puțin, vom vedea, considerând că meșterul Scholz le bate deja obrazul și le arată degetul să aibă grijă mare la disponibilizări.

Treaba e cât se poate de împuțită și probabil se va împuți și mai tare atât pentru cei de față cât și pentru alții, încăpățânați probabil să rămână pe niște cărări care duc oriunde altundeva, dar nu spre un viitor bun și sustenabil. Și în nici un caz profitabil pentru firme.

Voi urmări în stil prezidențial și acest subiect, să văd cum va reuși pisicul să scape din strânsoarea ușii, întrebându-mă câte vieți își va pierde în această încercare.

Sursa foto.

Lasă un comentariu