irod.ro

Iată pretini, mai iute ca niciodată parcă, prostul și incapabilul de Trump s-a aburcat din nou pe Casa Albă, bătând-o pe gângava și proasta democrată de Harris fără drept de apel.

Surpriză după unii, rezultat așteptat pentru alții, eu pot spune că mă așteptam într-o măsură rezonabilă ca populistul cel corupt să câștige, în primul rând a protest al alegătorilor față de incapabilitatea senilului de Joe să rezolve probleme pentru electoratul de rând – imigrație ilegală, buzunar gol și alte cele.

Pro-democrații și democrații din țară și din alte părți, toți cu fluturași în stomac și în cap, au fost mai preocupați de alte probleme, unele nu neapărat atât de importante pentru marea masă a populației, ocupându-se de orice dar nu de băgatul la maț care îl arde cel mai tare pe orice Joe-Six-Pack din orice colț de țară, din Wisconsinul cel decisiv până în Texasul ce tradițional republican.

Pe lângă scandalurile de râsul curcilor din campanie, care a fost chiar mai comică decât cea de la noi, ghiftuită de minciuni și enormități spuse cu naturalețea de copil de grădiniță din ambele tabere, omul de rând sâmte precum cânele caragialesc atunci când ceva nu este în regulă și uite că ștampilează în concordanță.

Așa cum am mai precizat, nu o dată, ambii candidați sunt de un amatorism debordant, feroce aș spune, cu nuanțele obișnuite de corupție și ticăloșie pentru boul de trump și de prostie dusă la rang de artă de amețita de Harris. Iar votul, parcă tot mai trist și mai asemănător cu cel de la români sau din alte părți, a fost către catindatul presupus mai capabil sau dacă nu capabil, măcar mai „jucător” în stil băsescian, mai tupeist, mai nesimțit și, în cele din urmă, mai corupt, mai golan.

Doar știți ce analist politic de rang înalt sunt, și tot ce s-a putut citi aici pe fițuică a fost foarte aproape de adevăr, atât ca previziune (alegeri europene, etc.) cât și ca analiză a stării de fapt (de la noi și de la ei), așa că orice material pe acest subiect de politică, de aici și de aiurea, este doar o descriere și o radiografie onestă și corectă a stării de fapt.

Au fost americanii fericiți pe timpul obositului de Joe? Se pare că nu. Au votat pentru taxarea democraților, iată că da! A fost trompetistul mincinos Trump un președinte bun în primul mandat? Clar nu! Ar fi fost Joe cel ieșit demult din garanție sau urmașa mai tânără Harris un președinte mai acătării? La fel de clar, nu! Astfel că americanul de rând s-a uitat mai mult la ce-i place cel mai mult, să fie cu arme, să fie naționalism, MAGA, afară cu imigranții ilegali, go woke, go broke and shiet. Ca și în primul mandat, și-au luat țara înapoi, și și-o vor mai lua încă o dată, în bot!

Pentru că, după un circ mediatic devenit deja obositor, se încheie alegerile și începe mandatul unui alt prost la Casa Albă care doar de media e anunțat ca istoric, dar în realitate, va fi de total irelevant, fără gust, fără realizări majore și uitat în negura istoriei (atenție, exact ca și primul mandat!), dar asta nu vom apuca noi să o prindem.

Cum am mai spus, e timpul ca noi, europenii, să ne trezim din acest dolce far niente și să punem mâna, vorba americanului, să „get our shit together” să rezolvam noi problemele care ne ard pe continent, să nu mai așteptăm după alții și să tremurăm la fiecare alegeri americane, dându-ne de ceasul morții, că cine știe ce ni se întâmplă dacă iese un bou sau altul președinte.

Berea a fost bună și aseară și va fi și pentru următorii patru ani de mandat ai ticălosului, iar un lucru e clar, poate ar fi mai bine ca după astfel de momente să ne apucăm și noi de treabă în ograda noastră, lăsând mieunatul și scâncitul pentru alte ocazii.

Evident, dacă ne ține Dumniezău, vom urmări în stil iohănesc acest mandat anunțat ca epocă de aur al orange man-ului și la sfârșit îl vom plesni cum se cuvine pentru încă patru ani de făcut nimic și de mințit lumea în stil barbar.

Sursa foto.