irod.ro

Iată-ne pretini, hodiniți bine după caruselul alegerilor americane, în care ne-am dat cu toții, așa cum am arătat și prima dată, cu gândul că va fi ultima cursă, ultima zi și sfârșitul vieții și al planetei, deja treziți din berea ce de marți și din râsul cel de miercuri.

Am scăpat aproape toți cu viață, unii să mai și povestim cum a fost poate și generațiilor viitoare, să le spunem tuturor copiilor cât de proastă era lumea pe vremea noastră, în speranța că ei nu vor repeta ce văd la noi și la strămoșii noștri.

Și, începând cu diligență să scoatem tot gunoiul de sub preș, ne distrăm, că ăsta era și scopul nostru principal, pe seama ambelor tabere, dar mai cu precădere pe seama taberei înfrânte și plângăcioase, care nu a conceput că, poate, doar poate, s-ar fi putut să piardă în asemenea hal.

Cum am precizat deja de sute de mii de ori, dacă ne-ați urmărit mai de pe la începuturi, ambii candidați sunt de o prostie feroce, sunt ultimii oameni calificați pentru o asemenea funcție, unul prost, ticălos, corupt și incapabil, cealaltă doar proastă de bubuie, dar la fel de incapabilă, cu vestitele căsuțe bifate în fața oricărui șablon corect politic. Noi, care am prins și alți idioți patentați ca președinți americani, ne gândim deja cu dor și drag, ca să-l cităm pe inegalabilul Gyuri, și cu oarecare stimă deja, la un anume Walker Bush, care pe lângă tăntălăii ăștia doi, pare un doctor docent acum.

Revenind, subliniem ce am subliniat și în prima parte dedicată efectiv alegerilor, oamenii s-au comportant în preajma alegerilor de la frații americani ca la sfârșitul lumii, debitând ultimele idioțenii și recurgând la cele mai halucinante prostii spuse vreodată.

În plus, a fost liota clasică de staruri hollywoodiene, de influenceri și de cântăreți și alte meserii artistice, ca și acum 8 ani, care le-au bătut obrazul tuturor să nu voteze cu orange manul, că ei pleacă din țară sau că țara devine te miri ce dictatură.

Îi așteptăm să vedem acum dacă vor vinde tot și-și vor lua bocceluța în spate, pribegind către zări mai călduroase și mai primitoare, afară din dictatura închipuită ce va să vie în țara făgăduinței, acum că prostul a câștigat fotoliul cel călduț.

Nu înțelegem lupta la cuțite, adversitatea, ura, nevoia de a identifica și categorisi pe votanții adversarului, toate din partea cea politic-corectă a votului, cea democrată, în contextul în care ei erau cei cu trompeta incluziunii, unității și fraternității în gură, a neîmpărțirii pe căprării de rasă, culoare, orientare sexuală și religioasă, acuzând că votătorii de trump sunt ba proști, ba săraci, ba misogini, ba rasiști, iar ei, pierzătorii de azi, sunt penele din aripile cele albe și frumoase ale Sfinților Arhanghelilor.

Brusc, unitatea și diversitatea nu a mai fost la rang de ideal, ci a fost transformată satârul cel ce taie, în ghilotina ce decapitează și în scuipatul ce curge pe obrazul nesimțiților și păduchioșilor care l-au ales pe cel „de neales”, pe hitlerul, francoul, mussoliniul de sorginte americană.

Toate s-au transformat în ură după rezultat, toți au bătut obrazul câștigătorilor, ca și cum ăia ar fi fost călăii societății și prigonitorii democrației.

Cum am mai trăit și am mai văzut, mai sunt situații în care un singur om poate transforma țări în haznale de criminali agresori, și vedeți aici cazul recent al maicii rusia, dar judecând după amatorismul și prostia orange man-ului, combinate cu niște instituții democratice deși blegite puternic, încă viabile, slabe șanse să se întâmple neîntâmplarea și pe tărâm american, cel puțin nu în patru ani.

Rămâne să ne distrăm încă mult și bine pe seama actorilor principali de peste ocean, jubilând cumva că acea capră, deși nu este moartă, este slabă, jigărită și plină de râie, având clar material, dacă ne-o da Dumniezo sănătate, pentru încă patru ani bufonii politici, mediatici și de orice fel din grădina unchiului Sam, poate încă și mai aprig decât am făcut-o până acum, când am avut la pupitrul cimitirului pe proștii de democrați.

Dar, așa cum am râs de pierzătorii de azi, de starurile cele plângăcioase și pline de discursuri ditirambice pro-democrate sau de bătăi de obraz la adresa știrbilor votanți republicani, să deschidem așadar poarta incapabililor roșii de pe cealaltă baricadă, aplaudându-i pentru înverșunare, perseverență în prostie și entuziasm și să luăm lecții de la ei, pentru că, după cum bine știți, chiar de notabilul 1 decembrie, deși vestitul imn ne va îndemna să ne trezim din somnul cel de moarte, noi tot mai tare vom dormi sforăind duios, trăgând peste noi încă și mai tare plapuma cea plină de ploșnițele, păduchii și gongile politice obișnuite, de carese pare că nu ne vom mai scăpa niciodată.

Sursa foto.