
Citeam cu oarece luare-aminte la ultimele alegeri prezidențiale, democrate cum s-ar spune, de după comuniștii cei puși la zid și împușcați relativ sumar.
Și mă gândeam așa că până una-alta, ăștia au fost, Iliescu – Ilici, de trei ori parcă, tehnic de două ori și jumătate, Constantinescu – Țapu, o dată și i-a ajuns, Băsescu – Băselu sau „Ia de la Băsescu!” – de două ori și ne-am săturat de el! Apoi Iohannis – „deosebită îngrijorare”, „dulapul” sau „ficusul” sau, cum îmi place mie să-i spun, întâiul excursionist al țării, care parcă nu se mai dă dus.
Și ce s-a realizat cu ajutorul ăstora, sau mai degrabă în mandatele lor? Păi nu cu ajutorul lor neapărat, dar ne-au luat ăștia în Uniune, nici acum nu știu exact pe ce criterii, pot doar să speculez. Bine au făcut! Avantaj UE. Am intrat în NATO, acolo cam știm, tot zgâriem ușa americanilor pentru vize și alte cele, deci era clar, ei aveau puțin interes în zonă. Iaca, treaba făcută, ne-a prins bine! Avantaj SUA. Și avem internet bun și ieftin, aici nu poți neapărat să pui realizarea în cârca preșădinților. Avantaj operatorii telecom.
Care au fost avantajele clare de pe urma pămpălăilor ăstora? Nici acum nu știu. Poate faptul că nu erau atât de bătuți în cap să ne transforme în dictaturi bananiere ca vecinii mai de la est, care au devenit și agresori criminali între timp. Tot e bine că nu suntem chiar așa. Se putea și mai rău, nu? Sigur, dar se putea și mai bine.
Cert este că nu ne vom îndepărta prea tare de tipologia neghiobilor care ne-au condus și noi, cu religiozitate și solemnitate, vom alege alt imbecil să ne conducă, în clasicul stil românesc.
Și vine duminica, poate fi o nouă duminică a orbului sau poate a prostului. În orice caz, la ce elemente candidează suntem, vorba fraților americani, between a rock and a hard place. Că sunt dintre ei niște gângavi puși pe ticăloșii sau pe banditisme, e clar. Că majoritatea sunt proști de bubuie și total alienați și rupți de realitatea românului de rând, bineînțeles. Că unul, oricât ar fi de echilibrat și citit, e indezirabil pe motive evidente, la fel.
Cine câștigă? Vom vedea duminică și apoi de duminică în două săptămâni, pentru că între pomana cu colivă servită în două acte, vine nunta de 1 decembrie, când ne vom lega la cap, la gură și la mâini cu altă șleahtă de coțcari hămesiți care ne vor pune cu botul pe labe încă și mai aprig decât până acum, pentru un alt cincinal de patru ani, în care nu doar mierea și laptele vor curge pe ulițele României, ci și porcii vor prinde aripi, mai ceva ca cei din poveste.
Sursa foto.
Lasă un comentariu