irod.ro

Dragi preatini, poate ați observat că în ultimele zile deși am avut prezență decentă, nu a fost atât de furtunoasă ca mai devreme, dintr-un motiv foarte obiectiv.

Am reușit de am semnat condica la ditamai Grupa principală de la Viena a proaspătului încheiat Campionat European de Handbal Fete 2024, precum și la Final Weekend-ul de vineri și de (încă) astăzi.

După un tratament cu handbal intensiv de cea mai înaltă clasă, cu meciurile din grupă, unde am remarcat din prima naționala Norvegiei dar și Danemarca, s-a văzut clar că experiența și stilul de joc al acestora este încă clar peste alde colegele de grupă Elveția, Slovenia, Germania și Olanda.

Mai apoi, în faza finală, am apreciat enorm meciul danezelor pretine care au reușit să câștige semifinala mai interesantă a zilei de vineri, cu Franța cea amețită și total pe lângă cu un disputat 22 – 24 muncit dar extrem de binemeritat. De cealaltă parte, unguroaicele, deși pregătite decent, nu aveau cum să facă față aproape babetelor norvegience, care cu alde Lunde și surorile Solberg au câștigat mai mult decât clar în prima semifinală (22 – 30), deși ungurii au ocupat probabil 80% din locurile din sală și te simțeai mai degrabă ca la Budapesta decât ca la Viena. Evident, apropierea capitalei austriece de frontiera ungară s-a arătat a fi decisivă, „Hajrá Magyarország” răsunând mai ceva ca un csárdás în ceas de sărbătoare.

În finala mică, Ungaria le-a mai dat un dos de palmă peste bot franțuzoaicelor, care au fost atât de leșinate și de amețite încât și să fi fost vreo minune, tot nu ar fi meritat să câștige medalia de bronz în meciul de consolare care a deschis ziua de duminică, după un 24 – 25 în care cred că au condus toată partida. Felicitări vecinelor care chiar au meritat locul al treilea, nefiind încă material de mai sus, dar fiind extrem de potrivite pentru o medalie de bronz.

Cât despre finală, evident că am ținut cu outsider-a Danemarca, mai timidă și mai slab cotată, încercând să echilibrăm suporterii norvegieni destul de prost-crescuți și-așa în număr mai mult decât suficient. Astfel că, în zgomote de talăngi norvegiene, campioana mai își trece în cont un titlu european după un meci care l-a dominat doar în a doua repriză, scor final 23 – 31. Alde Henny Reistad s-a remarcat încă o dată, la fel ca și în multe din meciurile din grupa principală, dimpreună cu pitica de Hovden (folosind un termen à la Vadim Tudor) în timp ce de la „danejele” pretine le menționăm pe clasicele Mie Enggrob Højlund și pe ultracunoscuta Anne Mette Hansen.

Ne pare rău pentru Danemarca, le urăm succes pe mai departe și le felicităm pentru un handbal solid și oricum peste al rivalelor aflate mai jos în toate clasamentele. De asemenea, felicitări trupei lui Thorir, care în zgomote de talangă ciobănească mai trece în palmares un titlu european, făcându-ne să ne săturăm de ele ca de mere pădurețe, cel puțin încă doi ani europeni și un an mondial!

Câteva instantanee am încărcat deja pe contul nostru de instagram, ca să nu aglomerăm micuțul nostru site, căruia îi stă mai bine să fie încărcat de cuvinte decât de imagini.

Astfel, pe lângă clasicele „liche și subscribe” (citite cât se poate de românește), aici puteți găsi câteva imagini de la fantastica întrecere europeană de handbal fete.

La final menționam organizarea bună de pe Dunăre, competiția desfășurându-se fără incidente majore, destul de interactivă cu fanii și prietenoasă mai ales cu copiii. Ne bucurăm în cel mai înalt grad că am reușit să participăm la competiție și să vedem pe viu handbal de cea mai înaltă calitate!