irod.ro

Dragi preatini liberi, după cum bine știți, cam pe la această dată, prin 1989 s-a pornit ditamai nici nu știm exact ce, revoluție parțial și altceva parțial, care ne-au scăpat de tovarășul ceaușescu.

Deși în fiecare an se comemorează, se cântă, se depun coroane și se aprind lumânări, cam prea puțin pentru victimele de atunci, pentru morți și răniți, pentru împușcați și bătuți, pentru că nu au prea înfundat pușcăriile toți vinovații și justiția oarbă, chioară, mută și debilă mintal din țara noastră este atât de incapabilă că poate că niciodată nu se va face dreptate cu adevărat.

Și oricum, când se va ajunge la acel moment toți responsabilii vor fi crăpat deja. Înafară de ilici, pentru că noi vom fi oale și ulcele și ilici ne va mânca zâmbitor coliva.

Astfel că pe de-o parte momentul 16 decembrie vine nu atât cu bucurie de libertate ci tot mai mult cu scârbă de nedreptate care, probabil doar pe la Dumniezău o s-o găsească ăia care încă mai speră la așa ceva, pentru că într-o împuțiciune de situație politică am trecut de la escu la probabil alt escu, cu sughițul intermediar al sasului, urmând un dicton medieval al fraților noștri mult mai revoluționari ca noi: „de mal en pire”. Măcar să ne bucurăm împreună de libertatea de a-i scuipa între ochi pe mizerabilii care de 35 de ani s-au cocoțat în toate funcțiile și ducând țara într-o democrație talibană cu ocazionalele păruieli și bobârnace din partea fraților mai mari din adevăratele democrații.

Sursa foto.