Iată-ne dragi pretini la momentul poate de final al lungii epopei a Schengenului, pe care l-am cam povestit cu scârba din dotare ori de câte ori a fost nevoie.

Am ajuns cumva aproape de final, epuizați dar mai degrabă sătui de subiectul acesta. Nu că nu ne-am dorit rezolvarea favorabilă, poate am fost cei mai mari susținători ai aderării, doar că, ajungând la momentul realizării, am rămas cu gustul amar al nedoriților, al Ausländerului, al hoțului care vine să tulbure liniștea satului austriac/nemțesc/luxemburghez (dacă tot vorbim de Schengen!), noi fiind în multe privințe mai europeni decât europenii!

Toate acestea în condițiile în care, atât Bulgaria cât și mai degrabă România sunt unele dintre cele mai sigure națiuni din Uniune, criminalitatea mică și mare sunt clar la niveluri sub cele din vechiul Schengen, terorismul este practic inexistent, pacea și cooperarea este mai mult decât la standarde adevărate europene și până și relațiile interetnice sunt cel puțin decente în partea noastră de lume.

Ce să mai spunem despre părerea cârnățarului de rând care, la fel de prost ca și alt european de rând, s-a grăbit pună criminalitatea alarmantă din patria mumă pe seama românilor și bulgarilor, uitând de cuțâtarii de nații total ne-românești sau ne-bulgărești care ocazional crestează capete de nevinovați pe teritoriu german.

Interesantă abordare a cârnațului de rând, în condițiile în care, parcă în stil de mineriadă, Mutti Merkel îi invita pe toți refugiații planetei să populeze landurile cârnățare nu demult, pe sistem Habibi come to Germany!

Și tot la fel de interesantă abordare în condițiile în care șantierele europene gem de muncitori români și bulgari, apartamentele italiene, austriece și spaniole sunt în marea lor majoritate curățate și întreținute tot de românce, bulgăroaice și alte cetățene indezirabile din Est și cuțâtarii întrerupători de turnee mondiale tot ne-europeni sunt!

Mai multe din seria Schengen: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.

Sursa foto.

Lasă un comentariu