Dragi pretini, odată la o vreme ajungem să ne fie o scârbă fără margini de spațiul mioritic, cu multe grade peste scârba normală la auzul coțcăriilor obișnuite din țara noastră care numai dragă nu este.
Mai ales în momente în care, ca și cel de acum câteva zile, nu poți să nu te întrebi ce fel de nație de idioți suntem când există copii care mor mușcați de câini vagabonzi sau cu proprietar cunoscut dar lăsați de izbeliște. Nu au trecut decât vreo zece-unsprezece ani de când micuțul din București a fost sfâșiat de câini și de atunci mai multe incidente cu pretinii cei mai buni ai omului s-au dovedit a fi ucigași de oameni cu acte în regulă.
Ultimul caz chiar în ditamai Craiova cea cu târgul de crăciun cel mai cel din toată Europa Unită sau dezbinată, unde un copil de 4 ani a murit din cauza mușcăturilor de câini.
Știm cu toții că suntem campioni la o mulțime de idioțenii, boli, accidente rutiere, sărăcie, alcoolism, care într-o mai mare sau mai mică măsură există și pe la alți colegi și pretini de uniune, nu că ar fi o scuză.
Dar să mai existe într-o țară trâmbițată peste tot ca civilizată – cu pib-uri mai mari ca ale Ungariei (o țară totuși pipernicită și mai slab populată ca a noastră – nefiind astfel vreo realizare pib-ul ăsta mai bun decât cel unguresc) sau al Poloniei avansate tehnic dar rudimentare și tot mai medievale în mentalitate – copii morți din cauza câinilor vagabonzi este cu totul și cu totul o atrocitate și o monstruozitate fără margini.
Nu doar că nu are nici un fel de scuză o astfel de tragedie ci pare chiar desprinsă din poveștile și realitățile medievale cele mai triste și mai încărcate de tragism, mizerie și prostie din câte s-au auzit vreodată.
Gândurile noastre nu merg spre familiile copiilor morți și nici spre cei mâncați de cuțu-cuțu cei poate prea protejați de niște idioți incalificabili cu cojoace de activiști, ci merg mai degrabă spre cei care încă au copii vii nesfârtecați de animale lăsate de izbeliște pe meleagurile pitorești și tolerante ale împuțitei ăsteia de nații.
În zile ca acestea, oricâte progrese s-ar fi făcut în țara asta nu există cuvinte de laudă sau mulțumire la adresa țării în care trăim. Cel puțin pentru o vreme am putea să tăcem din gură cu autostrăzile, cu interneții, cu toleranța, cu ciolacurile, alegerile, georgeștii și cu căcaturile clasice despre români și românie și să ne vedem de treaba noastră, poate să ne gândim cum ar fi dacă cineva dintre ai noștri ar fi omorâți de câini, într-o țară din UE, în Anul Domnului 2025, nu în Evul Mediu cel întunecat!
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu